Vise... [Pauza]

Invazia Zombiilor ....Partea 1

Eu = Mara
Derek = ....nu contă

Fugeam pe strada prăfuită pentru ami salva viaţa... Invazia... A sosit...
Am ajuns pe o stradă goală,  cu o pensiune de 1 stea,  acum abandonată (mda... şi lângă ea era o fermă tot abandonată) .
Dar cum să intru? Uite!  O spărtură!  Mă strecor uşor înăutru şi... Pe pământul uscat se afla un băiat de vreo 26 de ani,  şi doi băieţi mai mici lângă el. Mă observă şi se apropue de mine cu nişte puşti aţintite spre mine  .
-Staţi, stop!  Nu sunt una din infectaţi! 
Băiatul cel mare s-a uitat puţin la mine iar apoi a lăsat arma jos.
-E ok,  e o supravieţuitoare! îi anunţa el pe cei doi mai mici.
Mă uitam puţin ciudat la cei doi... Oare chiar erau nişte supravieţuitori?  Sau visam... Era prea real...
-Voi cine sunteţi? zic eu.
-Eu sunt Derek ! spuse cel mai mare. Iar ei doi sunt Matei şi Darius!

Băieţelul cel mic (Matei) era blond cu ochelari. Fratele său mai mare (Darius) aves un păr castaniu .
-Ok... Eu sunt Mara... Pot sta cu voi...
-Hm... Aşteaptă ... spuse Derek.

Băieţii se sfătuiseră şi acceptaseră. Mă conduseră înspre acea pensiune . Era o pensiune ponosită, cu o singură baie şi cu camerele neterminate la pereţi (adică pereţi nu erau destul de ridicaţi ) . Dar puteai supravieţui. Deja se înserase... Trebuia să ne culcăm,  pentru că aveai nevoie de energie nu glumă.

• Totul era îngrozitor. Extratereştrii,  cei care aduseseră epidemia,  erau peste tot. Mii de războinici militari se infectau din ce în ce mai mult. Oamenii fugeau pentru aşi salva viaţa... Pe care oricum şi-o pierdeau fiind... Infectaţi... Zombii umblau de colo colo infectând lumea... Iar eu am fugit... "
Mă trezesc gâfâind mai rău decât aş fi alergat un maraton nene! 
Băieţii încă dormeau. Derek dormes pe covor, într-un colţ al camerei,  iar Matei şi Darius dormeau pe patul lăturalnic. Îmi era foame... Dar ce să mănânci aici?!?
Observ cum Darius s-a trezit . Bun amu ce facem?
-Darius, unde este ceva de ronţăit? întreb eu.
-Mh.... Haide...

Ieşim din pensiune şi spune :
-Uite,  vezi locul acela ca o oprire?  Ei,  când ieşi din "casă" va trebui să fugi neobservată până acolo.
-De ce?
-Altfel infectaţii ne vor observa..
-Aha.

Fugim până acolo,  el în faţă cu pistolul în mâna. Se opreşte şi îmi aruncă un bici.
-Ia. Îţi va fi folositor! 
-Mersi!
Îl iau şi mergem mai departe. Se opreşte brusc după un colţ al unei staţii de instalaţie electrice. Se urcă pe o scară ruginită,  soptindu-mi să îl urmez în linişte.  Ajung sus şi observ că jos,  nu departe de noi era un infect. Cam fix lângă noi (dar jos) . Am călcat pe o frunză uscată,  vrând să mă apropiu. Acum zonbiul se uita la mine!  Nu...  Darius îşi armează pistolul şi îl împuşcă.  Deci asta era! 
Coborâm şi dăm de o trapă.  Darius o deschide şi îmi spune să intru în linişte. Intrăm şi dăm... DE DITA MAI CĂMARA ASCUNSĂ! 
-Wow... De ce ţineţi proviziile aici?
-În caz că pensiunea e asediată,  să nu murim de foame. Alege ceva repede şi să mergem! 
Am ales nişte ardei capia şi alte câteva lucruri.
Ieşim în linişte şi mă opresc la jumătatea drumului.
-Ce faci?!? O să ne observe infecţii! 
-Acela... Cum a intrat? întreb eu.

Era un moment de linişte până când... O infectă ne observase şi se împingea în gard încercând să ajungă la noi.
-Haide!!! spuse Darius luându-mă de mâna liberă şi fugind în pensiune.

Ajungem înăutru,  şi ne ascundem în cameră.
-Cea fost în capuk tău?!! strigă Darius la mine.
-Scuze... N-am... N-am vrut.
-Of... Bine că am avut noroc .
-De ce ceilalţi zombi nu au reacţionat?
-Ei ... Ei nu cred cenu văd. Aşa că de exemplu dacă infecta aceea le-ar fi spus doar că ar fi văzut pradă,  ei nu ar fi crezut-o până nu ar fi văzut cu ochii lor.
-O, ok.

Le-am dat şi lui Derek şi Matei mâncarea şi am început micul-de-jun.

Dar oare... De ce nu au crezut-o.... Şi de ce nu ne-au auzit?

Hei guys scz că n-am mai postat... Dar teme şi nam mai avut vise şi... Ştiţi voi ce greu e... Mă rog,  aceasta e doar partea 1, deoarece e prea mult de scris într-un singur capitol,  şi nu îmi permite asta nici timpul,  nici cele maxim 2000 de cuvinte. În concluzie!  Ne vedem altă dată!  Şi să vedem dacă reuşesc să postez partea 2 maxim în 4 zile.

Vă pup pa pa!  😘