Mesaje

• 26

|Ivy|
M-am îmbrăcat lejer. Am luat o bluză cu mâneci până la cot, puțin largă cu modele florale. Și am luat o pereche de pantaloni negri. Am auzit un clacson... Am ieșit afară și chiar el era. Avea cască și nu puteam să-i văd fața. S-a ridicat de pe motocicletă și s-a apropriat de mine. I-am zâmbit.

–Bună... Andrew?
–Da, Iv!

Ne-am îmbrățișat. Încă nu îmi vine să cred că el e. Mă bucur că ne-am întâlnit.

–Andrew, Andreww!
–Da, pitico?

A început să râdă când mi-a întâlnit privirea.

–Chiar tu ești?
–Da. *spuse printre chicoteli*
–Mă bucur.
–Î-îți amintești ceva de mine? Îți mai amintești cine sunt?
–Da. Aproape. În ultimul timp am început să-mi aduc aminte de multe lucruri.
–Mă bucur, prințesă! Hai!

S-a urcat pe motocicletă. Și eu în spatele lui.

***

Când am ajuns la liceu m-am mai uitat odată la el, tot nu i se vedea fața.

–Pa, Iv!
–Nu? Nu-ți dai casca jos?
–Altădată.

Și plecă.