• 31

3.2K 152 7
                                    

|Ivy|
Nu știu de ce, dar stăteam pe banca de la intrarea în curtea liceului și așteptam... De fapt, pe el îl aștept.

07:48 a.m.

Ivy: Andrew? Unde ești?

Andrew: Acasă.

Ivy: Nu vii la liceu?

Andrew: De ce vrei să știi?

Ivy: Credeam că suntem prieteni...

|Andrew|
Credeam că suntem iubiți.

Andrew: Aaa, dar suntem. Vin spre liceu.

Ivy: Mhhh, ok. Mă anunți când intri pe poartă?

Andrew: Vrei să te anunț și când mă duc la baie?

Ivy: Nu fii nesimțit.

Andrew: Bine. O să-ți spun.

|Andrew|
Eram aproape de liceu. Mă mișcam alene. Am văzut-o pe bancă. Mi-am dat seama de ce voia să-i trimit mesaj, voia să mă vadă.
M-am dus prin spatele ei, apoi am speriat-o.

–Wut? An-Andrew?
–Nu. Îți spun cine sunt dacă îmi spui cum îl cheamă pe iubitul tău.
–N-am așa ceva.
–Auch. Și? Vrei să ai?
–Nu.
–Auch. Încă mă rănești.
–Andrew tu ești?

A început să râdă.

–Da, mă, da.

I-am luat mâinile de la ochi și m-am pus lângă ea pe bancă.

MesajeUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum