Mesaje

• 32

|Ivy|
Un brunet cu ochii galben-verzui, înalt și cu un zâmbet frumos s-a așezat lângă mine.

–Ești...
–Minunat, iubito?

Mi-am mușcat buza inferioară. Chiar era frumos...

–Hah, ți-am spus ca-s frumos.
–Ce modessst.
–Pai, atunci de ce nu zici tu că sunt frumos ca să nu mai fiu egocentric?
–Ggg...
–Ai rămas fără cuvinte?

A dat să mă sărute, dar m-am ferit.

–Știi? Când te săruți, nu-ți trebuie cuvinte.

Îmi zâmbi și se uita la mine. Nu știu ce-i cu mine, dar nu îmi ies cuvintele pe gură și nu mă pot uita în ochii lui...
În momentul acela stăteam stană de piatră, eram o toantă. Nu știam să vorbesc nici cu cel mai bun prieten.

–A, damn.
–Nu te mănânc, iubito, vrei să-mi spui ceva?
–N-nu. Sunt bine.

Am aruncat un zâmbet fals și m-am uitat la ceas. Era aproape 8.

–M-ai vorbim, fata roz!
–C-ce... Ok, Andrew!

Am plecat fiecare la ora lui.