Iubire transparentă [ON HOLD]

Capitolul 23 - "Ne impiedicam de orgoliu"

ATENTIE..!!..

1. Acesta nu este capitolul in sine, este mai mult o schita pe care o voi dezvolta in week'end, insa am postat deoarece am nevoie de parerile voastre..:D:D

2. Scuzati greselile si actiunea grabita, insa, dupa cum am spus, momentan este doar o schita..:">:">

3. Am nevoie de parerile voastre, deci, va rog, spuneti'mi ce credeti..Va raman datoare..!!..:):)

Capitolul 23 - "Ne impiedicam de orgoliu"

Ma aflam pe o plaja, imbracata doar intr-o rochita alba, care se legana usor atunci cand era mangaiata de briza calduta. In fata mea, marea, mai albastra ca niciodata, se avanta in valuri furioase, izbindu-se apoi de nisipul auriu.

Am privit in jur si am costatat ca plaja era pustie, eu fiind singura care se afla acolo. In astfel de momente, as fi fost de-a dreputul infricosata, speriata de imensitatea in care ma aflam. As fi fost speriata ae singuratate, de pustietate, dar acum, toate acestea imi dadeau o senzatie de calm, de liniste, de libertate…

Eram libera. In sfarsit eram libera. Parca toate grijile, toate problemele mele se evaporasera. Eram departe de fantome, de blesteme, de medicamente si de lacrimi. Totul in jurul meu era mult mai placut, viata imi parea mult mai colorata si mai frumoasa. Pentru prima oara, puteam spune ca imi placea cu adevarat viata.

Am inceput sa alerg pe malul marii vrand sa simt din nou acea libertate, adevarata libertate, pe care am pierdut-o acum multi, multi ani. Vantul imi sulfa in par, racorindu-ma, iar apa imi mangaia talpile fierbinti. Era atat de placut, atat de ireal…

M-am oprit, atunci cand am observat ca in fata mea incepe sa prinda contur o silueta feminina. M-am frecat la ochi, pentru a ma convinge ca inca vad bine si ca totul nu este doar o iluzie. Insa nu avea niciun rost, pentru ca ea era acolo, in fata mea, purtand vesnicul capot inflorat.

-          Granny! am tipat, iar apoi m-am aruncat la picioarele ei, lacrimile incepand sa-mi incetoseze privirea.

In sfarsit, era aici. Era alaturi de mine, pentru a ma putea sprijini si a ma putea sfatui, asa cum facea mereu si pentru a ma ajuta sa trec cu bine peste toate problemele. Aveam nevoie de ea! Aveam nevoie de cineva care imi cunostea secretul si care ma putea privi si asculta fara a ma judeca. Aveam nevoie de Granny…

-          Ella… a spus ea cu un glas stins, apoi m-a ajutat sa ma ridic si m-a imbratisat, insa eu am intrerupt-o, inainte de a mai apuca sa spuna ceva:

-          Te rog, nu ma parasi din nou! Nu stiu cat mai pot rezista fara tine. Am nevoie de raspunsuri. Am nevoie ca tu sa fii langa mine si sa ma ajuti. Nu mai pot trai asa, Granny!

M-a privit cu ochii inlacrimati, iar apoi a adaugat, cu tristete in voce:

-          Nu… Nu vei putea trai niciodata asa. La cata putere ai, nu vei mai rezista multa vreme. Pur si simplu te distruge, te mananca de vie.  De aceea sunt aici, pentru a te ajuta , pentru a-ti spune ca cel mai bine ar fi sa treci dincolo. Stiu ca e greu si iti este frica, dar trebuie sa fii puternica. Trebuie sa faci ceea ce eu si cele de dinaintea mea nu au reusit sa faca. Trebuie sa faci ceea ce este corect…

Cand i-am auzit cuvintele, am izbucnit in plans. Nu voiam sa plec, nu acum. Era prea devreme. Nici macar nu am apucat sa ma casatoresc, sa am o familie, sa fiu fericita alaturi de cel pe care il iubesc. Nu sunt pregatita pentru a parasi aceasta lume. Nu pot si nu vreau sa fac asta…