Iubire transparentă [ON HOLD]

Capitolul 15 - "Toata viata te-ai lasat ghidat de aparente."

Hey All..:x:x..Ma bucur ca in sfarsit am ajuns ei eu pe aici..Doamne ajuta cu Ziua Romaniei..!!..Mai scapam si noi de scoala o zi..:):)..Asa..Deci: In capitolul acesta veti afla mai multe despre Leo..E un personaj mai complicat..Ca intotdeauna, va astept cu pareri [care as dori sa fie de mai mult de un rand], dar si critici..:*:*..Enjoy..!!..

P.S. Capitolul ii este dedicat lui camy417 pentru ca ea m'a tot batut la cap cu Leo..Te pup..:*:*

Capitolul 15 - "Toata viata te-ai lasat ghidat de aparente."

Genunchii au inceput sa imi tremure incontrolabil, asa ca m-am asezat pe marginea cazii. Cum putea sa fie el? Leo era mort! Doar daca…

Am incercat sa il ating, dar mana mea a trecut prin el. In acel moment, lacrimile mi-au inundat ochii. De ce plangeam? Stiam ca Leo era mort. Dar nu era tot acelasi lucru sa stiu ca ii pot vedea fantoma. Imi amintea de Karla. De faptul ca ea il iubise. Il iubise cu adevarat. Leo s-a apropiat de mine si m-a imbratisat. Simteam din nou acele furnicaturi, dar mult mai intensificate decat la Mike. Am inceput sa blestem in gand ziua in care m-am mutat din California si am realizat ca pot vorbi cu fantomele. In acel moment imi venea sa urlu, sa tip, sa fac orice numai pentru a ma descarca. Eram atat de nervoasa incat ma simteam in stare sa omor pe cineva.

Am inceput sa caut cu disperare ceva in geanta. Leo ma privea confuz si nu mai stia ce sa zica. In cele din urma m-a intrebat sec:

-          Ce cauti?

-          Acul meu special pentru cazuri de urgenta.

Nu a mai spus nimic, deoarece stia la ce ma refeream. Era una dintre putinele persoane care stiau acest “secret” al meu. Atunci cand eram foarte nervoasa si simteam ca mai am un pas pana comit o crima, luam un ac si ma intepam in deget. Stiu ca suna ciudat, dar mi se parea groaznic sa imi fac teieturi pe maini, asa cum faceau alti copii din liceu. Asa ca, dupa ce lasam sa curga putin sange, parca toata presiunea disparea si deveneam foarte calma.

-          In sfarsit l-am gasit!

Nu mai folosisem acul de cand ma despartisem de Leo, deci se pare ca eram intr-o criza totala. Am facut o intepatura mica in deget si am lasat 2 picaturi de sange sa cada pe gresia alba. Am numarat in gand pana la 10, iar apoi mi-am ridicat privirea din podea. Functionase. Ma simteam mult mai bine. Am inspirat adanc, iar apoi l-am intrebat pe Leo aproape soptit:

-          C…Cum m-ai gasit?

-          Nici eu nu stiu. Nu stiu nici macar ce s-a intamplat cu mine. Ultimul lucru pe care mi-l amintesc este vocea Karlei in timp ce vorbea cu cineva la telefon. Dar ce conteaza asta? Important e ca acum sunt bine si ca sunt cu tine.  Deci: ce vrei sa facem mai intai? Vrei sa mergem la un film? Sau poate la discoteca? Sau poate chiar in parcul de distractii. O, da, vreau o vata de zahar enorma…

Am ramas cu gura cascata. Adica Leo nu parea sa stie ca e mort. Vorbea ca si cum putea sa faca toate acestea. Nu stiam ce sa ii spun. Ar fi sunat prea crud sa-I zic ceva de genul: “Stii, Leo, tu nu mai poti sa mananci vata de zahar si nu pentru ca ai fi diabetic sau ceva de genul,ci pentru ca esti o fantoma, iar eu mai nou pot sa vad fantome si pot vorbi cu ele. Apropo, ti-am zpus deja ca esti mort?”. Nu-i puteam spune asa ceva, dar totusi merita adevarul, asa ca am luat decizia corecta. Trebuia sa ii spun.

-          Leo…Tu…Nu mai poti manca vata de zahar…Pentru ca…Tu esti…Transparent…

-          Sunt ce? Ella, nu inteleg ce vrei sa spui. Explica-mi si mie cum adica sunt transparent?

-          Esti…Esti o fantoma…

-          Cum adica sunt o fantoma?  Daca sunt o fantoma inseamna ca sunt mort si ca tu esti nebuna!