Încă de când îmi aduc aminte, viaţa mea nu a fost niciodată așa cum mi-am dorit. Familia, prietenii au fost și sunt doar nişte fiinţe ce și-au făcut loc înăuntrul bulei mele ce de atâta timp s-a spart. De fapt, nu a fost niciodată întreagă. Până şi el, cel pe care îl contemplam fãrã oprire s-a îndepărtat de această bucată de carne nesemnificativă ce atârnă acum deasupra mării cerşind după ajutor.
Strig. Strig atât de puternic încât sunt sigură că până și sufletul mã va părăsi în curând. Nimeni nu mă aude. Nimeni nu e aici pentru a mă ajuta. Îmi vine să râd când mă gândesc că toată viaţa am avut ghinionului sã am parte de astfel de oameni. Oameni ca el, oameni pentru care ai fi în stare să dai și ultima fărâmă de celulă rămasă în tine.
Încă nu s-a terminat. Nu. Nu s-a terminat. Acei ochi care m-au bântuit încă de prima data mă vor mai vedea, mă vor mai pătrunde din nou chiar dacă știu că va fi ultimul lucru pe care îl fac în viaţa .Furtuna din ei va apărea iarăşi, soarele și luna la fel. De data aceasta nu mai renunţ!
CITEȘTI
Furtuna
Romance"-Tu! Tu nu meriţi sã mai trăieşti! îmi spune el cu venin în glas. -Dar...nu ai nici un drept asupra mea! Nu îmi cunoşti sufletul! Nu știi nimic! Lasă-mă sã plec, acum! Îî strig în fața brăzdată deja de mici frânturi de intignare. Râsul lui parcă...
