Furtuna

Fiori

   După două luni
     Două luni. Au trecut două luni de când  am ieşit din acel spital blestemat. Spun asta deoarece am avut şansa sã termin o dată pentru totdeauna cu tot ceea ce îndemna viaţa mea, dar nu, a trebuit sa apară doctorașul minune care a făcut ceva ce nici in o mie de ani nu mi-aş fi imaginat. M-a sedat. Practic m-a drogat fără consimţământul meu și, așa cum mi-a spus, mi-a salvat viaţa. Ce mai viaţă! Nu se poate numi aşa. De îndată ce mi-am revenit după operaţie am plecat din locul acela cât am văzut cu ochii.

       Mă plimp prin apartamentul meu asemenea unei feline. Mai am doar 24 de ore la dispoziţie sã mã pregãtesc. Pentru ce?  Pentru prima zi de facultate. Deşi am doar 18 ani, mama a decis să mă dea la şcoală de la vârsta de 6 ani. Trebuie sã mã calmez. Ce putea sa mi se întâmple ? E doar o zi banală în care voi incepe o nouă etapă a vieţii mele. Şi totuşi, am un sentiment ciudat, cã ce va urmă mã va schimba cu totul, mă va întoarce pe dos. Singura mea alinare este că voi urma facultatea visurilor mele, cea de medicină. Mereu mi-am dorit asta. Când eram mică mama mereu îmi cumpăra tot felul de truse medicale de jucărie iar eu făceam pe micul salvator de vieţi.

   
        Hmmmm! Nuuu!  spun în timp ce mă întind spre noptieră pentru a închide alarma ceasului. Mă dau cu greu jos din patul moale care parcă mă strigă să mă întorc înapoi în asternuturile lui molipsitoare. Cu ochii pe jumătate închişi înaintez spre baie. Îmi dau pijamalele jos și intru in duş unde apa mă alină aşa cum doar ea ştie. Încet, încet încep să îmi revin la normal, atât cât se poate. Nu mă voi mai putea considera vreodată normală deoarece nu sunt întreagă. Inima mea nu mai este si niciodată nu va mai fii. Aşa cum am mai spus, nu voi mai lasă pe nimeni să ma ademenească aşa cum el a făcut-o. Mi- jurat.

        Ies cu greu de sub apa atât de liniştitoare. Deschid ușa dresingului și imi plimb privirea peste multele mele opţiuni. Aleg întru-un final o fustă vişinie lungă până puţin sub genunchi, un tricou negru simplu și o pereche neagră de balerini. Îmi las părul castaniu in valuri pe spate și aleg să nu mă machiez deloc. Mă simt mult mai bine in acest fel. Iau geanta, cheile, încui ușa apartamentului și plec spre locul de care îmi e atât de frică.

       Găsesc cu greu un loc în care să îmi parchez maşina. Doamne, sunt atât de multe în această parcare încât nu ai putea arunca nici un ac. Cobor cu grija pentru a nu avaria maşina de lângă, şi mă îndrept spre uşa facultăţii. E aşa de mare!  Îmi spun asemnea unu copil mic. Totul e minunat. O clădire veche dar foarte îngrijită ,o grămadă de copaci înalţi de un verde strălucitor, iarba tunsă parcã cu delicateţe. Nu mi-am imaginat cã locul acesta va arăta așa.
       În toate colţurile curţii puteam observa studenţi,  care aşteaptă sau nu ,să înceapă festivitatea de la începutul anului. Din câte am înţeles, cei noi au dreptul să lipsească pentru a putea merge la secretariat în aflarea orarului și tot ce este necesar.

     Dacă exteriorul este minunat, atunci nu există cuvinte pentru a descrie interiorul. E perfect. Nimic mai mult, nimic mai puţin. Încerc să găsesc secretariatul însă fără succes. Dintr-un colţ apare o fată blondă, mai micuţa decât mine, dar atât de frumoasă.

   -Bună! Nu te supăra, îmi poţi spune unde găsesc secretariatul? întreb cu timiditate.

   -O, bună! Cred că eşti nouă pe aici, nu-i aşa? mă întreabă fata blondă.

   -E chiar aşa evident? spun chicotind incet.

   -Cam este, chicoteşte la rândul ei. Secretariatul este pe exact în capătul holului. E o uşă mare pe care scrie asta, nu ai cum sã nu observi.

   -Mulţumesc,spun surâzând și pornind spre locul indicat. Ajung în faţa uşii iar când să bat, o voce dinăuntru mã opreşte .

    -Nu pot sa cred Chris! Tu ești noul profesor de biologie?  întreabă o voce feminină.

    -Da,aşa este doamnă. Eu sunt noul profesor, şi veți fi uimită de ce voi scoate din noii studenţi de la medicină. spune o altă voce. Câţiva fiori mă trec in momentul în care ii aud glasul,făcându-mi trupul să se cutremure. Nu, nu poate fi el!