Doamne, sper ca nu am auzit bine. Corpul mi se cutremura instant la auzul vocii sale profunde, atat de linistitoare dar seducatoare in acelasi timp. Trebuie sa plec de aici pana nu ma vede cineva, pana nu ma vede el. Fac un pas si tot parul de pe mine mi se zbârleşte cand aud usa deschizandu-se. Nu te panica! Totul o sa fie bine. Da.. O sa f..
-Hei,tu de acolo! Nu trebuia sa fii la cursuri? Cred ca iti bati joc de mine, Doamne..
-Ăă..da, trebuia, doar ca..
-Doar ca ce? De ce nu te intorci cu fata spre mine?
Incerc sa o fac, dar parca picioarele nu reactioneaza la cererea creierului. Cand insfarsit ma intorc, toate senzatiile lumii ma trec din nou. Aceeasi privire electrizantă, aceiaşi ochi negrii patrunzatori.
-Tu!? spune el incet, abia perceptibil.
-Eu trebuie sa plec, incerc sa dispar cat mai repede din fata privirii sale. Fac in pas inapoi pentru a ma intoarce, însă vocea lui ma opreşte din nou.
-Uau, pacienta mea favorita e chiar aici, spune cu amuzament in voce. Nici macar nu mi-ai mulţumit ca ti-am salvat viata, chiar atat de puţin conteaza asta pentru tine?
-V-am spus si atunci ca nu vreau sa traiesc si dumneavoastră ce ati facut? M-ati sedat si ati actionat împotriva vointei mele! Nu aveati nici un drept sa faceti asta,spun, vocea urcandu-mi tot mai sus. In ochii lui pot vedea ceva, dar nu reusesc deoarece revin la cum erau initial, reci.
-Asta este treaba unui medic, sa salveze vieti. Nu crezi ca e ironic lucrul asta? Tu nevrand sa traiesti, dar esti la facultatea de medicină?
-Nu este treaba dumneavoastra, i-o trantesc si ma intorc pe calcaie, iar de data asta nimeni nu ma mai opreşte. Incerc sa gasesc iesirea, insa nu pot printre zecii de studenti care circula pe holuri. Mai fac cativa pasi si dau peste baia fetelor. Intru si primul lucru pe care il fac este sa ma privesc in oglinda. Fata mea este atat de roşie, ochii mai sclipitori ca niciodată iar buzele imi tremura necontenit. Nu inteleg ce a fost asta. Este a doua oara cand il vad si de fiecare data a avut un impact puternic asupra mea. Trebuie sa ma linistesc.
CITEȘTI
Furtuna
Romance"-Tu! Tu nu meriţi sã mai trăieşti! îmi spune el cu venin în glas. -Dar...nu ai nici un drept asupra mea! Nu îmi cunoşti sufletul! Nu știi nimic! Lasă-mă sã plec, acum! Îî strig în fața brăzdată deja de mici frânturi de intignare. Râsul lui parcă...
