Capitolul 17 - Misiune de salvare..uhm..Oarecum..

142 27 2
                                    

  Ciel pov.

  Nu credeam ca este atât de grav. A trecut ceva timp de când l-am găsit pe Yuzo în starea asta și încă mai este panicat. Sta pe canapea cu picioarele la piept, leganandu-se și rostindu-i în continuu numele lui Yumi.
Akane: Orice am încerca sa îi facem nu e de nici un folos. Ce trebuie sa facem acum este sa o găsim de Yumi și asta repede dacă nu vrem ca Yuzo sa înnebunească de tot.
Ciel: Ai dreptate. Yuzo, ne poți spune ce s-a intamplat?
Yuzo: Yumi...Yumi...Yumi...Yumi...
Ciel: Tch...Așa nu va merge...Trebuie sa ne întoarcem la depozit. Sigur acolo au dus-o pe Yumi.

  *Time skip*

  Intram în depozitul la fel de întunecat ca data trecuta abia putând sa văd ceva. Simteam un miros de sange si sper din suflet ca nu e al lui Yumi. Înaintez câțiva pași și privesc în jur mijind ochii în speranța că voi observa ceva.
Akane: Cum s-ar presupune ca ar trebui sa o găsim în bezna asta? Spune verificând întrerupătorul de la singurul bec din depozit ce acum nu mai mergea.
Ciel: Reușim noi cumva. Murmur și continui sa caut cu privirea ceva ce
m-ar putea ajuta însă nu văd absolut nimic. Așa nu o sa meargă...

   Yumi pov.

  Deoarece era mult prea periculos sa venim și noi la depozit, tânăra stăpână ne-a lăsat la conac în grija lui Midori. Am încercat sa uit de cele întâmplate și sa îmi fac treaba. Mă aflam în gradină aranjând  trandafirii. Yuzo era la câțiva metri distanta iar Midori era în spatele nostru urmarindu-ne atent.
  Când credeam ca nimic nu are ce sa meargă prost totul s-a întors pe dos. Un ac de cusut mult mai mare decât cel obișnuit trecu la milimetru pe lângă capul meu taindu-mi puțin din cureaua cu care îmi țineam parul prins. Brusc am simțit un fior pe șira spinării iar corpul mi-a devenit instabil și am început sa tremur incontrolat. Mă întorc încet către Midori care dispăruse în locul ei fiind o fata mica ce semăna la perfecție cu mine, cu excepția unor mici lucruri. Pe pâini avea cusături făcute cu ață roșie iar sub buze avea doua cusături din ață neagra. Ținea în mâini câteva ace mari și îmi zâmbea sadic.
  Îmi întorc încet capul către Yuzo care era ținut strâns de către un alt băiat ce semăna leit cu el și a avea aceleași cusături ciudate. Îi ținea mana la gura și îl forța să stea la pamant.
Yumi: Yuzo...Şoptesc cu vocea tremurăturată însă pana sa mai scot un cuvânt fata era în spate meu plimbând acul imens pe fata mea, apoi pe corp.

Fata: Hei Yumi...Vrei sa te învăț sa coşi?  Spune cu vocea asemănătoare cu a mea și începe sa chicotescă.
Yumi: AAAAH! Scot un tipat acoperit de mana ei când vârful acului intra prin umarul meu stâng ca și cum as fi fost străpungă de o săgeată. Atunci Yuzo începe sa se agite mai tare si sa strige însă orice făcea nu putea scăpa din  strânsoarea băiatului.
Fata: Fi fetita cuminte și nu mai atrage atenția. Acum haide sa ne jucam! Credema, o sa iti placa! Spune râzând și mă ia pe sus fugind cu mine de la conac urmând sa apară și băiatul acela însă nu am putut rezista prea mult deoarece ochii mi s-au închis inconștient și am adormit.

  *Time skip*

???: Trezeste-te...Trezeste- te...Trezeste-te! Aud vocea unei fete și câteva împunsături in obrazul drept. Îmi deschid ochii încet și tresar când o văd in fața mea pe fata din gradina.
Yumi: Ce...fac aici..?
Fata: Te ducem șefului.  Dar are putina treaba deci mai durează pana te putem preda.
Yumi: Sunt lega...AAA! Ce-am pe mâini?!
Fata: Cusături.  Ești mult mai drăguță acum cu ele. Priveste! Spune dandu-mi o oglinda. Aveam cusături exact la fel ca ale lor...Acum chiar ca seman leit cu fata asta.
Yumi: De ce mi-ai făcut asta? Cine ești?
Fata: Mă plictiplictiseam așa ca am zis de ce nu? Și a doua informație este interzisa.
Yumi: Cum adică...interzisa?
Fata: Nu am voie sa îmi dezvălui identitatea. Dar pana atunci,  privește! Spune tinandu-mi capul cu mâinile pentru a privi usa de la depozit.
Yumi: O...uşă? Când sa mai spun ceva usa se deschide pe ea intrând trei siluete cunoscute. Când mă uit mai bine observ ca erau de fapt Ciel, tânăra stăpână și Sebastian. E şansa mea!
Deschid gura sa îi strig însă fata mi-o acopera cu mana facandu-mi semn cu degetul sa tac. Incercam să mă zbat însă mă ținea cât sa nu mă pot mișcă din loc.
  Cei trei au stat multa vreme aici cautandu-ma, insa nu aveau cum sa mă găsească. Eram ascunsa în întuneric. Nu se vedea absolut nimic. Trebuie sa fac cumva sa le atrag atenția. Privesc în jur însă nu văd decât cutii pline cu bucăți de oameni și sange. Ei bine, asta nu mă prea ajuta.
 
Sebastian: Este 22:56. Cred ca ar trebui sa încheiem căutările.
Akane: Sa nu credeți ca voi pleca de aici fără Yumi!
Ciel: Akane, nu putem face nimic pe întunericul ăsta.  Trebuie sa revenim mâine când e nai multa lumina.
Akane: Dar Yumi...Nu o pot lăsa singura. Yuzo o sa înnebunească dacă nu o vede curând. Nu mă pot opri acum!
Ciel: Akane, asculta-ma. Revenim mâine cât se poate de devreme și o cautam pe lumina, bine?
Akane: Dar...Off...fie...
  Stati nu! Nu plecati! Va rog! Sunt chiar aici! Ajutati-ma!
Fata: Prea târziu. Au plecat.
N-Nu...Yuzo...Yuzo...a spus ca Yuzo o sa înnebunească dacă nu mă vede..Yuzo...Yuzo...Yuzo! Vreau sa îl văd vad pe Yuzo! Unde e Yuzo?! Vreau sa îl vad pe pe Yuzo! Sa știu ca e bine! Vreau sa...il vad...
Yumi: Yuzo...

------------------
Kon'nichiwa Minasan!
Pai, ăsta a fost capitolul. Sper ca v-a plăcut. ^^
Apropo, zilele astea e posibil sa fiu plecata la bunici și nu am net acolo deci nu prea cred ca voi putea posta...Dar stați liniștiți ca nu stau mult.
Oricum, dacă v-a plăcut nu uitați sa lăsați un vot și un comentariu iar noi ne revedem în capitolul următor.
Ja ne! ^^

 

 
 

Indragostita de un nobil - volumul 2Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum