Indragostita de un nobil - volumul 2

Capitolul 1 - Povestea continua

    Ciel pov.

Sebastian: Tinere stăpân, s-a intamplat ceva?
Ciel: Nu, nimic... Murmur și continui sa privesc pierdut pe fereastra.
Sebastian: *ofteaza*Dacă are legătură cu Lady Akane...
Ciel: Taci din gura. Ti-am spus sa nu mai aduci vorba de ea...
Sebastian: Tinere stăpân, au trecut 2 ani de la incident.  Cred ca ar trebui sa o uitați.
Ciel: Îmi ceri sa fac ceva imposibil...
  Nu a mai spus nimic,  doar a oftat si a privit în alta parte.
  Așa este...2 ani de la incident iar eu tot nu mi-o pot scoate din cap. De când a plecat de lângă mine totul a devenit mult mai...sumbru. Nici un zâmbet nu se mai ivește în conac iar atmosfera e una foarte apăsătoare.  Au încercat de mai multe ori sa mă facă sa uit însă nu a mers. Tot de atunci am coșmaruri. O tot visez în acel moment...înjunghiată chiar în fata mea. Ii pot auzi glasul cum mă striga iar tot locul se umple de sânge. Vocile din capul meu suna tot mai tare iar după o lumina puternica mă orbește și tot ce mai pot observa este o silueta plângând și o voce frumoasa ce îmi spune "De ce nu ai făcut nimic?". Apoi mă trezesc total deprimat și fără pic de chef de viață. Ăsta e coșmarul ce ma bântuie. Încerc din rasputeri sa nu mă mai gândesc la asta dar parcă îi văd fața când închid ochii iar vocea ei îmi rasuna tot timpul în urechi. Mi-e dor de ea...

Deodată trăsura în care ne aflam se oprește. Coborâm din trăsură apoi mergem în clădirea micuță. E timpul pentru încă o seară de jocuri. Încă de pe hol se auzeau râsetele lor. Iar spun glume de doi bani. Apăs clanța din metal și intru în încăpere.  Toți se aflau în jurul mesei de biliard fiecare având pahare cu vin și sunt sigur ca unii din ei sunt iar beți.

Lau: Ia te uita. Bine ai revenit conte. Gata pentru încă un joc?
Ciel: Mda... Mormăi trecând pe lângă el și asezandu-ma pe un scaun. Îmi plimb privirea prin camera pana observ o fata în coltul camerei. Stătea în întuneric și nu-i puteam vedea decât șuvițele negre de par ce îi acopereau aproape toată fața. Nu am mai văzuto până acum. Își ridică ușor capul spre mine apoi se ridică și se îndreaptă spre masă. Însfarşit o puteam vedea cât de cât.  Purta o rochie pana la genunchi, în partea de jos crem iar in cea de sus roșie cu dantela pe margini și o pălărie pe cap. Își muta privirea către masa și cât ai clipi nimerește 3 bile dintr-o lovitura.

Ciel: Se pricepe...
Lau: Pare a fi cea mai bună dintre noi.
Ciel: Cine e?
Lau: Nimeni nu îi știe identitatea. Știm doar ca a venit intr-o zi alături de o contestă și un majordom iar de atunci vine în fiecare zi.
Ciel: Și voi chiar nu ați întrebat-o nimic? Vă știam mai curioși de atât.
Lau: Ba da, am întrebat, dar nu a vrut sa ne răspundă. Nici măcar fața nu şi-o arată. Însă conte, e ceva ce aş vrea să ştiu...Despre cine vorbim?
Ciel: Ce...tu..?! Ah...Mă duc sa vorbesc cu ea. Mă ridic de pe scaun și vin în fața ei. E ocupat? Întreb arătând spre locul de lângă ea. Ea doar dă din cap fără sa scoată un sunet. Mă așez și privesc jocul.

Ciel: Cine ești?
???: Nu e important. Spune cu o voce stinsă fără să își întoarcă capul spre mine.
Ciel: De cât timp vi aici?
???: O săptămână.  Răspunde cu aceeași voce stinsă și cu o mică întârziere. Chiar ca nu vrea sa spună nimic.
Ciel: Joci bine. Ea doar da din cap și continua sa privească jocul.
???: Am învățat de la un vechi prieten.
Ciel: Cine era?
???: Nu contează. Liniștea se lasă intre noi. Wow, dar nici că vrea să îmi spună ceva. Sunt chemat de băieți la biliard. Joc puțin după care o văd pe acea fată cum se ridică și se îndreaptă spre ieșire.

Ciel: Pleci? Ea dă afirmativ din cap și iese.
Lau: Ce ziceți de încă un joc?
Ciel: Jucați voi. Eu plec.
Lau: Așa devreme?
Ciel: Am treaba. Haide, Sebastian. Acesta dă din cap și mă urmează spre ieșire. Când ies o caut cu privirea pe acea fată dar a disparut.

Sebastian: Tinere stăpân, pe cine căutați?
Ciel: Pe fata aceea. Îmi pare cunoscută. O ști cumva?
Sebastian: Din păcate nu.
Ciel: Ceva îmi pare ciudat la ea. E prea tăcută. Sebastian doar chicoteste și îmi deschide ușa de la trăsură.
Ciel: Ce e așa amuzant?
Sebastian: Poate începeți însfârşit să o uitați. Pare că acea fată vă atrage.
Ciel: Pff...Pe naiba. E doar dubioasă.  Sebastian nu mai spune nimic. Pornim spre conac în liniște iar când ajungem observăm o altă trăsură în fața conacului. A venit cineva în vizită? Sebastian îmi deschide ușa iar când sa intru mă opresc în prag și mă holbez la cele doua persoane din hol.

--------------------
Kon'nichiwa Minasan!
  Yoi, însfârşit volumul 2. Sper ca nu o sa fie prea naşpa :)))
Apropo, notele astea de final nu le voi pune la fiecare capitol deoarece...nu știu, dar în fine.
Dacă v-a plăcut nu uitați să lăsați un vot și un comentariu iar noi ne revedem în capitolul următor.
Ja ne! ^^