Oricat de mult il iubeam, nu il puteam ierta. Mi-am pus toata increderea in el, ceea ce nu trebuia sa fac.
Dupa ce am fost desemnata ,, Singura'', unul dintre baietii (Robert) pe care ii cunosteam de doi ani ,,s-a agatat de mine'' cerand o relatie. Nu eram in stare sa incep o noua relatie, mai ales atat de repede.
Nu as fi putut avea o relatie cu cineva pentru care nu am sentimente. Il iubeam pe El si nu puteam fi cu altcineva.
Am continuat sa vorbesc cu Robert,dar doar atat.
Vacanta abia incepuse,iar iesirile mele afara erau din ce in ce mai frecvente. Ieseam afara cu prietena mea din copilarie,Ade, care stia toata situatia. Stia ce stiam si eu. Erau seri in care vorbeam despre el sau cel putin Ade incepea o discutie,dar eu o terminam imediat. Evitam sa vorbesc despre el,chiar daca nu-l uitasem, imi era mai bine sa nu discut despre el.
Atunci cand vorbeam despre el,Ade imi spunea sa nu plang, iar eu ii spuneam ca nici nu aveam de gand sa fac asta. Banuiesc ca aveam lacrimi in ochi,dar stiam ca nu se merita sa fac asta.
Ii bagasem numarul la numere blocate- sa nu primesc apeluri de la el,dar mesajele pe care mi le trimitea se salvau intr-un folder cu ,,Mesaje nedorite''.
Ma durea ca faceam asta,dar nu aveam de ales. Era mai bine sa uite de mine, chiar daca eu nu uitam de el. Nu puteam intelege de ce a facut asta, ce nu i-am daruit,dar nu imi dadeam seama unde am gresit. Gandeam ca poate acea fata era ceea ce eu nu eram,dar daca ma iubeste, ma accepta asa cum sunt, fara sa ma compare cu cineva.
Una din verisoarele mele mai mari, cea cu care ma inteleg cel mai bine, cea care stia despre relatia mea cu el, ma intreba mereu de el, iar in acea vara tineam legatura cu ea destul de mult. Atunci cand ma intreba de el, inventam ceva. Nu ii puteam spune ca am fost inselata. As fi inceput sa plang si ea nu ma vazuse niciodata plangand din vina unui baiat. Parca imi era rusine de faptul ca fusesem inselata. Imi era rusine sa rostesc aceste cuvinte. Putine persoane stiau, printre care era si Robert. Uneori incerca sa imi ridice moralul ,dar eu il evitam.
Nu aveam nevoie de nici un sfat. Prietena mea cea mai buna, Ioa, a stiut prin tot ce am trecut mai bine decat oricine altcineva. Ii spuneam tot ce am pe suflet, iar ea era langa mine, ma intelegea, ma calma si ma ajuta.
A fost cea mai grea perioada din viata mea. Am fost mai dezamagita ca niciodata.
Aveam planuri ca si vara aceasta sa merg la tara, neaparat. Am vrut sa plec, dar nu am avut cu cine sa merg. Parca stand acasa, toate grijile se adunara in jurul meu. Vroiam sa ma relaxez. Sa scap de toate grijile. Chiar daca stiam ca daca voi merge la tara, il voi intalnii, aveam de gand sa ma interesez cand este el acolo, pentru ca eu sa stau in casa.
Nu vroiam sa dau ochii cu el. Nu stiu ce reactie as fi avut, dar nici nu vroiam sa aflu.
M-am rugat de fratele meu pentru a ma duce la tara cu masina. Ba chiar m-am certat si cu el si cu mama. Intr-un final a cedat si a fost deacord sa ma duca.
Era duminica, iar fratele meu se hotarase sa plecam chiar inainte cu cinci minute. Abia am apucat sa imi fac bagajul si evident am uitat multe lucruri. Mi-am luat cateva haine, incaltaminte, produsele mele pe care le folosesc mai mereu, parfumul, etc.
Eram in drum spre tara. Ma simteam mai libera pe masura ce ma apropiam de casa bunicilor.
Am vorbit cu Ioa si am pus la cale un ,,plan'' pentru a afla daca este El la tara si cand v-a pleca. Ioa, tinea legatura cu el, mai vorbeau din cand in cand, asa ca a fost usor sa afle ca este la tara si urma sa vina in Bucuresti chiar in acea seara. Deci era perfect. Trebuia sa ma fac nevazuta macar pana maine dimineata. Oricum daca ies la poarta, nu il voi intalnii. Nu cred ca prea trece pe acolo.
Am ajuns, iar toate bagajele mele, acestea rezumandu-se la doar o geanta de umar si o punga, au fost duse in casa veche a bunicii.
Parintii si fratele meu nu am stat mult,iar in momentul in care trebuia sa plece, imi venea sa ma urc si eu in masina si sa plec inapoi acasa,dar nu am putut face asta. Chiar as fi vrut sa plec, de teama sa nu il vad sau sa se intample alte lucruri. Incercam sa le grabesc plecarea, inainte sa ma razgandesc.
