Ma dureau picioarele.Ploua puternic si deja simteam o raceala.Eram pe o poteca ingusta si erau diferiti copaci prin jur deci ma cam chinuiam.
Era si intuneric si nu puteam sa observ mult lucru.Simteam cum cativa spini ma tot intepau dar trebuia sa ii ignor.
In sfarsit puteam sa observ o mica sursa de lumina care imi dadea sperante.
Era intuneric deci nu era de la soare...insemnand ca era cineva.
Am inceput sa alerg spinii intrand si mai puternic in pielea mea.
-E cineva? urlasem eu puternic
Ploaia era si mai tare si spinii ma intepau si mai adanc dar eram aproape.
Cand,in final, am ajuns la sursa de lumina am putut sa observ in padure o casa.
Se auzeau rasete din casa.Bingo!
Am fugit repede la usa si am batut.Eram ud leoarca...
Cineva s-a uitat pe vizor si a deschis usa.
Era o femeie imbracata in haine moderne.
-Cine esti tu?
-Eu? Umm..
-Nu conteaza asta! Intra!
Am intrat,in secunda urmatoare,in casa.
Erau mai multi tipi care ma priveau ciudat.
-Cine este el,Rose?
-Eu sunt Jason!
-Si ce cauti aici?
-Pai,am nevoie si eu de un adapost! Macar pentru seara asta! Atat!
-Esti bine venit!imi zice Rose
-Ba nu! spune un tip musculos care ma privea furios
-Decat pentru o noapte! Atat!
-Ok.Dar vei dormi in sufragerie!
-Multumesc!
Toti s-au dus in camerele lor insa Rose s-a dus in bucatarie.
M-am dus si eu in bucatarie.
Aceasta si-a deschis cuptor cu microunde.
-Ce faci?
-Ne vom uita la un film si vom manca floricele!
-Ce film?
-Pai...mergi in sufragerie si alege!
-Pai si ceilalti?
-Cine a zis ca se vor uita si ei?
Am inceput amandoi sa radem si am plecat in sufragerie.
Sufrageria era uriasa.Avea multe carti,filme si un laptop.
M-am dus la sectiunea cu filme si am inceput sa caut.
La un moment dat am simtit o respiratie intepatoare pe umarul meu.
-Ce vrei?
M-am intors.Era tipul ala musculos.
-Draga Jason sper ca nu ai de gand sa te integrezi aici...avand in vedere ca ai venit de cateva minute.
-Si daca am de gand sa ma integrez?
-Te voi distruge!
Am inceput sa rad iar acesta si-a intins mana catre un ursulet de plus.
Ursuletul de plus s-a transformat intr-un urs urias care avea colti plini de sange.
-Ma numesc Dean.Nu vrei sa te pui cu mine!
-Si daca o voi face?
Ursuletul a inceput sa alerge spre mine dar la un moment dat o raza de intuneric a lovit ursuletul si acesta a disparut.
Eu si Dean ne-am intors spre intrare,de unde venise raza.
-Rose? Nu aveai voie sa iti folosesti puterile de fata cu un om!urla Dean
-Om?il intreb raspicat
-Da,om...
-Nu sunt om! Vin de la o scoala cu puteri paranormale si sunt fiul directorului!
-Poftim? intreaba amandoi in acelasi timp
-Ce?
-Cumva fiul lui Cratos?
-Da..de ce?
-Nu stiai? Hymerra a dat ordin oricarui om sa te gasim si sa te omoram!
-La naiba.
Rose a intins mana spre mine si o funie din intuneric m-a strans tare.
-Imi pare rau,Jason...zice Rose cu lacrimi in ochi
-Si mie..
-Poftim?
Mi-am scos din ghiozdanel(inca puteam sa intind mana spre el) arbaleta lui Cratos.
Am tras spre funie si aceasta a disparut.
Am apucat raftul de langa mine si l-am daramat acestia nemaiputand sa ma vada.
Mi-am luat ghiozdanelul si am fugit spre iesire.
Am trantit usa.Am apucat o carte si am aruncat-o spre geam acesta sparzandu-se.
Am iesit din casa teafar.
Alergam cu viteza cautand un adapost.
Padurea incerca sa imi fure toata speranta iar lacrimile mele nu se opreau.Imi era frica.Ploua,era intuneric si nebunii aia ma alergau.
O durere imensa incepuse sa creasca.Era o durere provocata de la puterea lui Rose.
Iar simteam spinii aia,iar imi era frig si iar eram ud.
Poate ca era mai bine sa raman la scoala...
M-am impiedicat de un obiect foarte solid.Am cazut si m-am lovit cu capul de o piatra.
Simteam cum imi curgea sange insa incercam sa il ignor.
M-am ridicat,incetul cu-ncetul, si am continuat sa fug.
Simteam cum pierdeam sange...mult sange.
Si desigur ca,la un moment dat nu am mai putut si am lesinat.
••••••••••••••••••••
Mi-am deschis ochii.Am privit in jur si mi-am dat seama ca eram in aceeasi cabana de mai devreme.
Auzeam din camera cealalta vocile acestora.
,,Oare a murit?'' sau ,,Imi este mila de el..''
M-am ridicat incet.Am apucat ghiozdanelul si am verificat daca era gol sau lipsea ceva.De ce nu luasera nimic de acolo?
Clanta de la usa se miscase.Intrase Rose...
-Stai departe! am urlat tare
-Stai calm...nu iti vreau raul! Nimeni de aici nu vrea asta!
-Mhm...sigur!
-Serios!
Toti ceilalti au venit inauntru.
-Ne cerem scuze ca ne-am purtat asa cu tine.Noi suntem ,,Cei 6 razboinici ai pacii''!
-Si prin pace vreti sa ziceti ca ATI INCERCAT SA MA OMORATI?!
-Am zis ca ne cerem scuze! Ce mai vrei? zisese Dean
-Dean,m-am saturat de tupeul tau!
-Aha.Si?
-Taci!
-Poftim?
-Toata lumea,calmarea!! urla Rose
-Ugh...
-Deci,umm...eu sunt Rose,controlez intunericul.El este Dean,fratele meu si poate sa dea viata obiectelor.Ea este Crystal si poate sa isi schimbe infatisarea.El este Power si este foarte puternic.Iar cei doi de aici sunt Fratii Viteza si amandoi sunt foarte rapizi.
-Si cum ati ajuns toti aici?
-Pai,suntem singurii supravietuitori din orasul nostru...
-Aha.
O bataie puternica in usa ne-a speriat pe toti.
Am deschis toti usa si nu era nimeni.
-Ce naiba?
Un geam fusese spart...cred ca cel din camera cu ghiozdanelul!
Am fugit acolo si ghiozdanul disparuse.
-Ce naiba??
Un pumn ma strangea.Imi strangea gatul cu o putere uimitoare.
Numai aveam aer.
Am reusit sa imi intorc privirea putin.Era GRIGORE !
-Grigore? am intrebat foarte greu
-Exact.In carne si oase.
-Ce...ce vrei?
-Am venit sa ma razbun.
Acesta m-a aruncat in perete.Ceilalti au venit.
Cei 2 frati viteza au alergat spre ei insa Grigore i-a apucat pe amandoi si i-a rupt in doua.
Ramasesem terifiat.
-Ce naiba? Grigore,asta nu esti tu!
-Oh ba da! Este versiunea mai buna a mea!
El a alergat spre mine si m-am ferit insa peretele s-a distrus.
O gaura imensa s-a format in perete.
-Va voi distruge! Unul cate unul!
Acesta a inceput sa alerge spre noi iar noi ne-am ferit casa fiind si mai distrusa.
-Rose,trebuie sa fugim! Stiu drumul catre scoala mea!
-Sa mergem!
Era prima data cand ei ma ascultau...insa nu asta conta acuma.
Toti 5 (eram 7 insa cei 2 frati viteza au murit) am alergat spre drumul catre scoala.Grigore venea cu o viteza uimitoare.
Acesta urla in spatele nostru si parca urletul sau facea drumul sa dureze mai mult.
La un moment dat ne-am intors si acesta disparuse.
-Unde este?
Am continuat sa alergam deoarece eram speriati.
Ajunsi la scoala am urlat la Ares:
-Ares! Unchiule! Deschide!
Acesta a deschis portile si am intrat.
-Acum suntem bine...
-Cine sunt ei? intrebase Ares
-4 oameni pe care i-am cunoscut..:m-au salvat.De multe ori.
-Si ce cauta ei aici?
-Am fost atacati de Grigore.
-Stai! Grigore nu era mort?
-Se pare ca nu! Si este invincibil!
Un urlet care se auzea din scoala ne-a oprit din discutie.Toti am fugit acolo.
Toata scoala era adunata intr-un loc.
-Ce se intampla? am intrebat eu
-A fost un atac! urlase Cratos
-Poftim?
-Apropo,unde ai fost? Am venit acum cateva ore sa te verific si nu erai!
-Eu umm...
O sageata a intrat in capul unuia dintre elevi.
Toti incepusera sa urle speriati.
Era o sageata din arbaleta lui Cratos !
Grigore aparuse in fata mea.Acesta m-a impins catre un perete,peretele cazand peste mine...numai aveam aer.
La un moment dat,dupa multe urlete Power ma salvase.
-Esti bine?
-Mersi,Power!
Mi-a intins mana si m-a ridicat.
-Unde e Grigore?
-Nu stim...
Cratos tsi toti ceilalti elevi au venit la mine.
-Jason,am auzit ca vroiai sa pleci! striga Razvan
-Da...umm...
-De ce? Noi tinem la tine! Nu vrem sa faci asa ceva!
-Serios?
Acestia m-au luat in brate.
Toti ne-am dus in camera lui pana la urma si seara a trecut cam greu dar a trecut.
••••••••••••••••••••••
Asa a venit dimineata si totul parea normal.
Acum eram in cantina si mancam alaturi de Anna,Kara,Amy,Skyler si Claire.
La un moment dat Ares a venit grabit in cantina si a urlat:
-Cratos,vino repede! S-a intamplat ceva uimitor!
Va urma
CITEȘTI
Scoala Ciudatilor|Adaptarea|1|#Wattys2017
Science FictionHey,eu sunt Jason Mahon.De curand am aflat ca am puteri supranaturale si ca familia mea este vanata de diferite creaturi de 1000 de ani.Pentru a ma proteja,mama m-a trimis la un liceu pentru copii ca mine si acum trebuie sa ma acomodez cu noua viata...