Scoala Ciudatilor|Adaptarea|1|#Wattys2017

Elevul nou

Am urcat incet in autobuz.Simteam o teama in mine stiind ca nu puteam sa fiu primit cum se cuvine.
M-am uitat in jur si am observat ca toata lumea era fericita..pana sa ma vada.
Am zambit timid catre singurul om care nu se uita urat la mine.Era o fata.Blonda si cu ochii de un caprui adanc...a zambit la mine,mi-a facut semn sa ma asez langa ea.
-Buna,eu sunt Kara!
-Buna! Ma numesc Jason...nu sunt bine venit aici nu?
-Defapt cred ca nimeni avand in vedere ca toti sunt noi...
Am privit in jur:
-Nu se vede ca sunt noi...
-Pai deja si-au gasit prieteni si dasta...de exemplu uite,ai gasit un prieten!imi zambeste ea
Am simtit cum autobuzul a inceput sa se miste.
Soferul s-a intors si a strigat:
-Gata,va puteti scoate deghizarea!
Deodata toti au devenit diferite creaturi inafara de mine si Kara.
-Ce se intampla?zic eu speriat
-Nu stiai?Noi mergem la o scoala cu puteri paranormale!
Imi maresc ochii dar sincer,nu eram uimit...aseara am vazut destule chestii cat sa imi dau seama ca povestile cu monstrii din copilarie au adevaruri in ele.
Unii erau vampiri,altii varcolaci dar altii combinatii intre lei si crocodili sau tot felul..
Oare de ce Kara nu arata ciudat?
-Um,Kara tu de ce nu arati ca ei?
-Eu controlez lumina,la corp sunt normala.
-Si eu ce caut aici?
-Pai toti care sunt adusi aici au o putere neaparat!
-Cred ca ei au gresit...eu,eu nu am puteri!
M-am ridicat cu o viteza ciudata si am pornit spre soferul autobuzului:
-Va rog,vreau sa opriti!
-De ce?
-Ati gresit persoana! Eu nu sunt special! Nu am puteri!
-Fiule,am 60 de ani si sunt sigur ca naiba ca daca un om normal intra pe usa asta se face scrum...
Am marit ochii si am privit usa aia de parca era drumul spre iad.
Am zambit,crezand ca totul ar reveni la normal dar cred ca acum cei din autobuz erau si mai speriati decat mine.
M-am intors la locul meu si Kara statea pe telefon.
-Si parintii tai stiu ca ai puteri?
Rupand tacerea,ea se intoarce cu fata la mine,trista si imi spune cu un glas firav:
-Parintii mei nu mai sunt de cand eram eu mica...
-Um,imi pare rau,eu...
-Nu-i nimic.
-Si unde ai stat atata timp?
-E o poveste cam lunga..esti sigur?
-Da!
-Cand eram mica,inainte sa moara parintii mei, deja parca am fost pregatita pentru ziua asta.Niciodata nu au negat ca exista creaturi in lumea asa.Eram pasionata de lucruri paranormale inca de la 4 ani.Dar,parca,intr-o zi mi-am dat seama ca imi era frica de intuneric.Nu era o frica normala..cand eram in intuneric ma simteam fara puteri,lesinata.Cand eram la lumina totul revenea la normal.La 7 ani,cand ma intorceam de la scoala mi-am gasit parintii morti...logic ca am plans si parca din momentul ala simt ca am un motiv in viata asta! Sa imi razbun parintii...
-Si ce este cu semnul ala de pe buza?
-Steaua aia? La 8 ani mi-a aparut pur si simplu si de atunci am si puterile...
-Interesant!
-Stiu...povestea ta care e?
-Eu am avut o viata normala pana ieri seara.Mai pe scurt,vecinii mei s-au transformat in creaturi incercand sa ma omoare,un tip ciudat m-a salvat si mama mea acum este disparuta...
-Aha...macar tu mai ai sanse sa iti gasesti mama...
-Da,dar momentan daca suntem prieteni ne sprijinim unul pe altul!
Mi-a zambit si desigur ca i-am zambit inapoi.
Am simtit o mana pe umar.
-Jason,deja ti-ai facut prieteni?
Era Ares...
-Da.
Ares s-a asezat in spatele nostru si soferul a strigat:
-Am intrat in zona de intuneric! Stati jos! Eu ma duc sa verific daca e liber!
Eu si cu Kara ne-am lasat jos,sub scaun impreuna cu Ares.Deodata luminile s-au stins in autobuz si am auzit un tipat masculin...al soferului.
In secunda urmatoare geamul s-a spart si corpul mort al soferului statea langa mine si Kara.
Ce era acolo?
Am auzit niste pasi puternici.Ares ne-a luat pe mine si Kara cu o mana si ne-a tinut strans.
Ne-am ridicat si imi dadusem seama ca eram invizibili.
Era acolo o creatura ciudat,de intuneric si cu dinti plini de sange...
De ce totul era iar asa creepy?
Incet,incet am trecut pe langa creatura ciudata si am iesit din autobuz.
Eu,Ares si Kara am plecat in o padure intunecata.In timp ce fugeam simteam cum creatura aia era in spatele meu.
Ma tot uitam in spate dar nu observam nimic anormal.
Dupa putin timp deja stiam ca am scapat.
M-am oprit si am rasuflat greu:
-Jason,deja ai obosit? intreaba Kara razand
-De parca tu nu? rad eu
Ares era prea serios..
-Ares,de ce esti asa calm?
-Adica?
-Nu razi cu noi...
-Am fost recrutat sa te apar,si trebuie sa te apar orice as face!Daca rad putin,poate ca as putea sa te pierd...
-Wow...ce frumos mi-ai vorbit...pentru prima oara simt ca am un tata...
-Adica? intreaba Ares
-Eu niciodata nu mi-am cunoscut tatal...
Ares ofteaza...
-Ar trebui sa mergem...rupe Kara tacerea
Am plecat la o directie la nimereala.
Deja trecusera cateva ore si nimic...
Ne-am decis sa ne culcam si sa continuam maine dimineata...
Intuneric.Intuneric adanc.Intuneric adanc si inspaimantator.Acest intuneric ma facea sa urlu.Urletul era degeaba..parca nici nu se auzea.
Loveam cu putere in materialul tare dar degeaba..parca nici nu era ceva acolo.
Plangeam dar degeaba...parca nu simteam lacrimile.
Parca nu existam.Cel mai rau gand al meu...sa nu existi.
M-am ridicat instantaneu si am privit in jur in secunda urmatoare.
,,A doua oara cand patesc asta!''
Kara era langa mine insa Ares era in departare privind un lac.
M-am ridicat si m-am apropiat de el.Vorbea singur..:
-Daca ai fi fost aici,mama...in sfarsit am reusit sa te fac mandra cu ceva...sper ca ma vezi acum si ca realizezi ca din omul din trecut am devenit cineva bun,cu suflet..ca tine...
-Ce s-a intamplat?
Acesta si-a sters lacrimile si s-a intors la mine:
-Ce cauti aici?!
-Uite,stiu ca incerci sa pari autoritar dar deja am aflat ca esti un panda pufos in interior...
Ares a plecat spre Kara...m-a ignorat...
Dupa ce Kara s-a trezit am plecat in continuare.
Desigur ca a trebuit sa intreb:
-Mai avem mult?
Ares a inceput sa strige:
-Uite! O vad!Yeeah!
Eu si Kara am ramas uimiti de reactia lui..
-Adica,sa mergem elevii mei!
Scoala era uriasa.Avea un aer medieval.Interiorul era si mai interesant.Sala principala era foarte mare si avea multe camere.
Un domn mi-a facut cu mana.S-a apropiat si mi-a zambit:
-Sunt Cratos!Directorul acestei scoli!
-Salut Cratos! Eu sunt Jason!Ea e Kara si el e Ares!
Cratos parca,cand l-a vazut pe Ares, si-a sters zambetul de pe fata...
-Kara,Jason mergeti si cautati camera,eu am de vorbit ceva cu Ares!
Eu si Kara ne-am indreptat spre camere:
-Kara,doar eu cred ca ar trebui sa aflam ce vorbesc?
-Haide! Eu asteptam sa intrebi asta!
I-am urmarit pe Cratos si Ares...
Cand au ajuns in camera directorului am lasat usa putin deschisa si Kara m-a lasat pe mine sa ascult.
Ares s-a sprijinit de scaun in timp ce Cratos se uita pe geam:
-Ares,spune Cratos,ce cauti aici?
-Domnule,am o datorie! Trebuie sa il protejez!
-De ce?
-Melissa...
-Ce e cu ea?
-A fost rapita,Jason e confuz domnule! Nu pot sa il abandonez..nu acum!
-Ares,nu mai este un copil! Cand era copil,logic ca trebuia sa il protejezi,dar acum? Acum este un barbat in adevaratul sens al cuvantului si sper ca intelegi ca vei pleca de aici!
Ares a lovit masa cu putere si dupa ce s-a calmat a vorbit:
-Inteles...
Eu si Kara ne-am ascuns dupa perete.
Ares a plecat cu pumnii stransi spre iesire.
Kara mi-a soptit la ureche:
-Jason,ce a zis? Eu nu am auzit..
-Kara,Ares va pleca...dar nu poate!
-De ce?
-Pentru ca el are legatura cu copilaria mea!
Va urma