Totul a inceput intr-o zi de joi,
cand soarele isi luase zi libera,
iar norii, cuprinsi de legitima panica ,
se aciuasera pe langa portile cerului ,
in asteptarea desarta si lanceda
a unui rasarit rastignit in cele patru zari ...
De cate ori inchideam ochii ,
imparteam culorile si cuvintele inserarii
in doua jumatati de vis, netraite si calde ,
cautari captive in cearcane de intuneric .
Nu stiam ca in lipsa luminii,
trupurile noastre aprind faclii negre
de cuvinte sparte in bezna memoriei...
Nu stiam ca trebuie sa-ti lasi aripile la intrare,
cand treci pragul dintre tine si tine ,
nici ca stanci ascutite stau de paza dincolo...
Pasul stangaci, nedat cu drumul bolovanos ,
sovaie dureros intre coltii de piatra
fulgerandu-ti de stire in spatele obloanelor cariate .
Cuvintele te pipaie, te interpreteaza concret ,
cautandu-ti semne si rani, palpeaza entorsa...
Cuvinte tasnesc prin piele, prin varfurile degetelor,
Vesnicindu-mi luminile rasucite, entorse...
