Norii cam negri, s-au fulgerat din priviri
si-au tras o ploaie dezmatata,
fara pic de eleganta,
purtati de vantul din nord, singurul dispus sa bata,
lasand cerul greu, ca o cearta statuta.
Baltoace turbate, pe trotuare,
latrau la trecatori, printre masini, incercand sa muste,
orele-si ratacesc printre crengi,
clipele nerabdatoare.
M-am trezit buimaca, dupa ploaie, printre tarabe,
picioarele reci,
imi iesisera-n cale tremurand dezorientate
si-acum isi vad de drum,
lasandu-ma fara sprijin, in urma, sa ma lovesc
de buza timpului, cu irizatii crapate.
Ma reazam de-o tacere
si-mi caut, sleita, prin buzunare cuvintele-cheie,
imi amintesc de cuvantul "durere"
si-ntr-un alt buzunar,
gasesc , la scurt timp, un "te iubesc", putin mototolit,
incalcit intre firele scamosate
ale unui "mi-e dor", ingalbenit si amar...
"Adevarul si iubirea nu au nevoie de cuvinte!"- spuneai
si eu le strangeam, ascunzandu-le de tine,
nu stiam ce sa fac,
eu nu mai aveam loc de-atatea, tu nu le mai voiai...
Nu te-am mai gasit,
povestea o porneste suie pe o alta carare,
pe care n-am s-o urmez,
doar o data la o mie de ani, secretele murdare
se scot la aerisit,
cu tot cu praf, cenusa, petale si molii,
de pe unde zac,
ascunse perfid, sub perne moi de fotolii,
pe care tu nu mai stai...
Ridica-te, indreapta umerii, gaseste-ti o destinatie,
deschide usa si pleaca...!
Stiu, viata asta-i o curva, dar n-ai ce face altceva,
decat s-o urmezi pan'la ultima statie...
