In pieptul lui palpita
o inima-himera,
o perla injumatatita,
furtuna ce-a spart clipa
si-a asezat-o in lacrima pierduta,
jumatate cristal de sare,
jumatate dulce uitare,
corabii esuate,
nisipul plajei albe,
val peste val,
nopti dupa nopti cu luna,
singuratati inalte,
cuprinse doar de zbor...
Se-ntinde larg aripa,
intinsul sa-l masoare
si sa-l inchida in neastampar...
In soare face cercuri,
ademenind necuprinsul
in care se aud scrasnind secunde,
durerea lui cernuta
ca intre dinti, nisipul...