Sfaramare in cioburi ,
lumina ma soarbe in ea si ma zideste
in spatele ferestrelor oarbe ,
loc de unde ploile sunt alungate
ca un vis urat si umed...
Tinut apasat de rataciri ,
de unde am mai plecat odata ,
intr-o alta bucla a timpului scartaitor ,
ca un leagan agatat de cuvinte...
si am revenit acum ca un abur
impins intr-un vartej
de urletele sangelui in noapte cu luna plina,
in locul acesta pustiu, dintre piramide ,
neinteles si ostil,
unde stralucirea a topit culorile ,
unde toti fluturii mor de prea multa lumina ...
Ajuta-ma sa uit drumul inscris in palmele asteptarii... !
