Capitolul 4. Nu ma mai simt singur

75 12 13
                                    

Buna lumee... Incep si eu sa postez mai des insa urmatoarele capitole nu vor mai fi scrise cu diacritice deoarece imi ocupa mult din timp si sper din tot sufletul sa nu fie vreo problema. Multumesc mult si spor la citit! ;)

Elle pov.

Ma trezesc foarte odihnita, realizand cat de bine imi prieste un somn linistit. Ma trezesc de dimineata si ma duc direct la fereastra. O deschid iar aerul proaspat imi umbla prin par. Soarele stralucea printre frunzele aramii, ceea ce ma face sa zambesc. Ies in balcon si admir peisajul. Totul parea asa de linistit. Imi intorc privirea catre fereastra lui Harry, privindu-l. Nu cred ca ma observase. Privirea ii era asa de limpede si il vedeam cum zambea, privind rasaritul. Razele ii rasfatau buclele maronii iar ochii lui straluceau intens. Purta un tricou negru ce ii punea in evidenta corpul bine facut. Imi indrept privirea spre rasaritul frumos din fata mea , ce se inalta dintre dealurile orizontului. Imi inchid ochii, mirosind aroma proaspata a frunzelor umede. Imi deschid ochii si imi intorc capul spre Harry care ma privea incruntat, zambind. Ii fac cu mana zambind, el facand la fel. Ma intorc in camera mea mergand la baie si facandu-mi rutina de dimineata. Imi schimb bandajele, imi trec peria prin par, dupa ce ma spal pe fata, dinti si maini. Imi iau lenjerie curata. Deschid dulapul de unde aleg o rochie galbena pana in pamant, la fel de simpla ca prima. Imi iau niste papucei galbeni si imi fac parul la fel ca ieri. Buclele aurii imi atarna pe spate si ma dau cu un parfum gasit aici. Cred ca este scump, din moment ce mirosea asa de bine. Dupa ce imi fac parul cobor incet scarile, ajungand la parter. Ma uit dezorientata in toate partile agitata, incercand sa stiu ce sa fac acum. Imediat dau de Olga, care era si ea agitata.

-Buna dimineata Olga. Spun zambind.

Aceasta ma priveste uimita si zambeste.

-Doamne... Rochia asta este ...

-Este ceva in neregula?

-Nu, nu draga! Iti vine perfect! Spune aproape dand in plans.

-Ahmm... Multumesc. Spun rusinata. Te ajut sa pui masa? Schimb eu repede subiectul.

-Nu, nu draga. Eu si Stephan am mancat, deci o sa iei masa doar cu Harry. Te asteapta.

-Stai, adica ... Doar noi doi? Spun si inima parca mi-o ia din loc.

-Da? E vreo problema scumpo?

-N-nu, nuu... Eu doar.. Spun fastacindu-ma.

-Oh... Doar nu iti ... Spune ea cu o privire sireata.

-Olga, termina! Doar nu crezi ca mie mi-ar... De el. Potoleste-te. Spun si ma fac disparuta. Cred ca obrajii mei sunt rosii ca focul acum.

Ce traznai mai crede si Olga. Ar fi imposibil sa il plac pe Harry. E un om necunoscut in continuare. Si asa o sa ramana. Pun mana tremuranda pe clanta si o imping usor. Intru in sala de mese, in capatul mesei stand Harry. De ce emotiile imi traverseaza corpul doar la vederea lui?Poate pentru ca mi-e teama de el? Poate asta e. Acesta ma priveste intens, eu inchizand usa in spatele meu. Ma indrept spre locul in care Olga pusese farfuria mea. Fix langa el. Serios Olga? Ma asez incet si ii zambesc timid. Ne apucam de mancat omleta pe care Olga a gatit-o , fara a spune nimeni nimic. Deodata vocea lui Harry se auzi:

-Ce faceai la fereastra dimineata asta? Intreaba el curios.

-Cand mai exact?

-Pai, ai inchis ochii.. Si...

-Ahh... Aia. Spun rusinata zambind si intrerupand contactul vizual. E o chestie pe care o faceam in fiecare dimineata cand deschideam fereastra. Pur si simplu, simti natura, aerul... Ma linisteste.

-Poate... Ma inveti si pe mine sa simt natura... Spune Harry incet.

-Daca doresti, sigur. Spun si termin de mancat.

Shy, but BRAVE {with Harry Styles}Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum