Shy, but BRAVE {with Harry Styles}

Capitolul 14. Amintirea dintre pagini

             Elle pov.

     -Dar nu asta voiai sa ma intrebi. Continua el atent. Stiu sigur asta. Asa ca la ce te gandeai?

     -Harry... Doar vreau sa stiu si eu ce naiba se petrece in jurul meu. Spun putin trista, lingura mea croindu-si drum incet in supa rosie.

      -Vei afla... Iti promit asta. Vreau doar sa nu fie prea multe deodata pentru tine. De aceea vreau sa te iau incet. Misterele se vor sfarsi incurand.

      -In regula.

      Terminam de mancat, facand drumul pana la bucatarie. E ciudat cum m-am obisnuit asa rapid cu lucrurile din casa asta. Ii inmanez farfuriile Olgai, aceasta spalandu-le grijulie pe fiecare. Stiam ca daca aveam nevoie de raspunsuri, puteam sa citesc sau sa apelez la Olga. Era genul de femeie care nu cred ca isi putea tine gura inchisa. Si as fi putut sa o fac sa imi vorbeasca. Stiam ca avea deja incredere in mine, dealtfel si eu in ea. Dar nu aveam de gand sa deschid subiectul acum. Deja vorbisem cu Harry, care mi-a spus ca imi va dezvalui cate putin pe parcurs. Daca o intrebam si pe Olga, Harry putea sa afle usor. Pana la urma el era stapanul si putea sa afle tot ce dorea  de la cei doi.  Doar lucrau pentru acesta. Si cum am mai zis. Olga nu cred ca isi putea tine gura inchisa. Indiferent de persoana. Imi inspira genul de femeie pe care o lua gura pe dinainte. Si instinctul nu m-a inselat niciodata. Urc in camera mea, incuind-o. Nu voiam sa intre cineva brusc in camera mea in aceste momente. Deschid sertarul, cuprinzand cartea maronie intre degete. O ridic si trag draperiile la fereastra, camera fiind luminata foarte slab. Ma pun in pat, ridicandu-mi genunchii, punand cartea pe acestia. Pe coperta maronie si veche erau desenate doua jumatati de colier. Care impreunate formau piatra de la gatul meu... Ciudat. De ce doua jumatati?In partea de sus a copertei, pe pielea neteda, literele argintii erau adanc imprimate:

         "Fur-o si apoi spera."

      Deschid cartea misterioasa, avand deja cateva semne de intrebare. Partea cu furatul o pot intelege, e o bijuterie atat de frumoasa si pretioasa, incat multi ar vrea sa puna mana pe ea. Dar nu inteleg partea cu "spera". Ce ar trebui sa insemne? Deschid la prima pagina. Aparent cartea este impartita pe trei mari capitole.

           1. Reintregirea

           2. Destinul

           3. Dorinta

          Parea extrem de incitant. Am inceput sa rasfoiesc incet paginile, una cate una. Ochii mei curiosi si fascinati jucau printre randuri si cuvinte. In primul capitol este reprezentata povestea colierului. Intr-un trecut de mult timp uitat, se vorbea despre un conte foarte puternic, cu un suflet de gheata. Nimeni si nimic nu il putea face sa iubeasca ceva pe acest pamant. Avea jumatate de piatra albastra, pe care o primise de la mama sa, inainte de a muri din cauza unei boli tragice fara leac. Aceasta i-a soptit,inainte ca moartea sa ii ia sufletul,cateva lucruri care au ramas in taina pana si acum. Si i-a inmanat acea jumatate de piatra. Dupa mult timp, o fata sarmana a fost adusa brutal in fata contelui deoarece s-ar fi presupus ca ar fi furat jumatatea de piatra a contelui. Fata, de aproximativ 19 ani, traia in partea cealalta a padurii, intr-o cabanuta saracacioasa. Hainele ei erau rupte si murdare. Dar frumusetea si curatia chipului si a sufletului sau, erau mai presus de toate. Cu ochii in lacrimi, fata si-a desprins cu degetele tremurande, colierul de la gat si i-l intinse speriata. Apleca capul, in timp ce tanarul analiza piatra. Isi scoase si el piatra din buzunar, privindu-le uimit. Nu ii venea sa creada cum de o fata sarmana avea o asemenea piatra. A primit-o degraba la castel si acestia... S-au indragostit nebuneste unul de altul. Dupa o perioada indelugata de timp, au avut un baietel. Cu ochii mai verzi ca smaraldele. M-am oprit din citit, punandu-mi mana la gura emotionata. Era Harry. Si fata sarmana era mama sa. Miranda. Nu imi venea sa cred. Nu puteam crede ca doua jumatati de piatra au lipit jumatati de suflete. Au avut o poveste de dragoste ca in basme. Puteam sa jur ca parea ireal. E uimitor cum dragostea topea un suflet de gheata si aprindea focul inimii. Era uluitor cate putea face iubirea. Si cum iubirea putea sa insemne si binele, dar si raul. Revenind la citit, a urmat un razboi. Teribil. Au murit multi. Si asa, moartea i-a despartit in alte doua jumatati de suflete. Tatal lui Harry si-a dat viata in razboi. Avea doar 11 ani. Lacrimile au inceput involuntar sa curga pe obrajii mei palizi. Era doar un copil. Citind, am realizat ca defapt moartea nu a putut separa iubirea dintre aceste doua suflete. Dupa un timp Miranda s-a imbolnavit si ea la randul ei. Si nu a mai durat mult timp pana s-a stins si ea din viata. Dar s-a intamplat ceva uimitor dupa. La rugamintile mamei sale, Harry a asezat ambele coliere pe pieptul acesteia. Si se spune ca din ochi Mirandei au curs doua lacrimi, intre cele doua jumatati de colier frante. Si cand sufletul i-a fost luat, colierul a fost unul singur. S-au lipit cele doua jumatati, ca doi magneti. Aceste zeci de pagini mi-au dat mult de gandit.