Shy, but BRAVE {with Harry Styles}

Capitolul 1. Ce o să mă fac?

               Elle pov.

       Mă numesc Elle Fanning și am 17 ani. Nu am o viață așa de fascinantă. Majoritatea oamenilor nu mă prea bagă în seamă, deoarece ei cred că sunt prea timidă. Într-adevăr, nici mie nu îmi place să vorbesc cu oamenii, nu am încredere în ei. De aceea nu am prieteni. Locuiesc cu bunica mea într-o căsuță modestă, de la marginea pădurii, într-un orășel mic și adormit. Aici nu se întâmplă lucruri interesante, toată lumea se înțelege cu toată lumea și asta e tot. Părinții mei au murit când eu aveam doar 13 ani, lucru ce m-a ucis pe dinăuntru. Îi iubesc atât de mult, îmi voiau doar binele și aveau grijă să nu îmi lipsească nimic. Acum nu mai pe bunica mea o mai am, iar ea mă prețuiește foarte mult. Doar că în ultimul timp este foarte bolnavă. Mi-este frică să nu pățească ceva grav. Tot insist să o duc la spital, dar tot timpul se împotrivește. Mereu spune că nu are nimic, că este doar un efect al bătrâneții ei. Dar mă tem pentru sănătatea ei. Dacă ea va muri, eu ce mă voi face? Cum o să trăiesc? Aceste gânduri nu îmi mai dau pace în ultimele nopți, acesta fiind motivul insomniei mele de acum. Pur și simplu stau întinsă în pat, uitându-mă la tavan, câte o lacrimă traversându-mi obrazul,ștergând-o rapid. Mă uit la ceasul meu deșteptător, fiind ora 3 A.M. . Mă întorc pe toate părțile și tot nu reușesc să adorm, așa că îmi aprind lampa cu lumină slabă. Camera mea prinde o ușoară nuanță de gălbui, și îmi iau cartea pe care o citesc în mână. Mă îngrijorez căci, este aproape pe sfârșite. Și nu mai am ce cărți să citesc. Fiind un loc micuț și uitat, biblioteca orașului nu mai are secrete pentru mine. Nu mai are farmec să recitesc cărțile. Deja citisem jumătate din ele a doua oara. Cartea pe care o aveam cu mine am citit-o de 3 ori, doar e cartea mea preferată. Mă scufund în lectură, fiind prinsă în mijlocul acțiunii, zâmbind pe a locuri, descoperind scene amuzante. Bunica mea intră în cameră încetișor.

-Ce faci puiule... nu dormi? Întreabă ea cu glasul blajin pe care îl îndrăgesc așa de mult.

-Nu buni. Nu pot să dorm de câteva nopți.

-Off... Ce te neliniștește draga mea? Spune ea oftând,așezându-se pe marginea patului.

-Păi... Mă îngrijorează starea ta. Ar trebui să mergem la doctor, să vedem dacă ești bine și să mă liniștesc și eu.

-Dar nu trebuie, sunt sănătoasa tun, nu îmi trebuie mie consultații. Nu ai de ce să îți faci griji. Linișteste-te.

-Bine, cum crezi tu buni. Spun și ea îmi zambește liniștitor.

Se ridică de pe pat , urându-mi noapte bună. Mă mai liniștesc, și adorm imediat după ce bunica stinge lumina. Adorm cu cartea pe pieptul meu, deschisă la pagina unde am rămas cu cititul.

.................

Mă trezesc de dimneață, în jur de ora 7. Trebuie să merg în târg să fac cumpărături. Mă ridic din pat și îmi târâi picioarele pe parchetul din lemn până în baie. Îmi fac un duș cald și îmi fac rutina obișnuită de dimineață. Îmi spăl dinții, îmi reîmprospătez fața și îmi spăl ochii. Îmi șterg corpul și fața cu un prosop și îmi iau lenjeria. Nu sunt chiar așa înaltă, am aproximativ 1 metru 68 cel mult. Comparativ cu părinții mei sau cu alți copii din școala mea, sunt scundă. Corpul meu este subțirel, părul meu blond si ondulat ajungându-mi până la jumătatea spatelui. Ochii mei sunt de un albastru oceanic iar bunica de fiecare dată se laudă cu zâmbetul frumos pe care îl am. Noroc că am purtat până la 13 ani aparat dentar. Mă îmbrac lejer cu niște blugi mulați negrii și o maletă albastru închis. Îmi pieptăn părul și îl las liber pe spate. Nu folosesc lucruri sofisticate pentru față ca alte fete din școala mea din două motive:

1. Îmi place tenul pe care îl am.

2. Nu am suficienți bani pentru ceva de genul ăsta.