xv

325 59 54
                                    

Mă lasă din nou pe patul lui, dar de data aceasta nu îmi mai ascund nici o emoție. Zâmbesc cât de larg îmi permit buzele iar el se așează deasupra mea, sprijinindu-se pe coate.

―Zâmbești ca un copil mic.

Spune râzând și îmi închid ochii din cauza jenei. Simt cum inima mea primește un junghi când ceva îmi atinge buzele, și chiar dacă am ochii închiși știu că sunt buzele lui și primul nostru sărut. Ne afundăm cât mai mult, iar când el geme încet din cauza plăcerii, ochii mei lăcrimează de fericire. Își ridică capul, deși am insistat să nu se retragă, și mă privește.

―De ce plângi prostuțule?

Vocea șoptită la urechea îmi face stomacul să se întoarcă, și simt că întreaga mâncare îmi va ieși pe gură.

―Sunt fericit, Jungkook. Sunt cel mai fericit! Îmi doresc atât de mult să nu fie doar un vis...

―Nu visezi. Ești atât de bleg, Tae.

Îmi răspunde zâmbind și aplică săruturi umede pe toată fața mea, făcându-mă să mă simt ca și când mi-ar crește aripi și aș deveni nemuritor.

―Sunt îndrăgostit.

Mărturisesc și înainte sa ii privesc reacția îmi lipesc stângaci buzele de ale lui și începe să râdă.

―Nu am sărutat pe cineva de atât de mult timp încât am uitat cum se face...

Mă scuz iar ochii lui strălucesc atât de tare încât cred că ar putea să lumineze camera dacă ar fi întunecată.

―O să îți reamintești tot. O să am eu grijă.

Limba fierbinte i se plimba pe urechea mea și simt cum întreaga piele începe să îmi transpire. Încerc să îmi înghit geamătul de plăcere și  îmi închid ochii dar în momentul în care Jungkook se ridică pentru a se dezbrăcata de bluză, îmi dezlipesc buzele inconștient și oftez, făcându-l pe brunet să râdă.

Are câteva tatuaje împrăștiate pe trunchi, printre care și inițialele "JM". Chiar dacă sunt scrise foarte mic, există și mă deranjează că o parte din el va aparține mereu acelui băiat. In încercarea lui de a mă scoate din gândurile mele, începe să îmi atingă stomacul urcând până la gâtul meu unde lasă câteva săruturi.

―Nu te mai gândi la nimic Taehyung. Nu te gândi niciodată la lucruri care te întristează.

Mă sfătuiește și aprob din cap înainte să își lipească buzele de ale mele.  Îl lipsesc cu toată forța de mine și îmi plimb mâinile pe pielea lui în timp ce sărutul devine lent pentru a putea să respirăm.

Reușesc să ajung deasupra lui, și cu toate că sunt rușinat datorită oaselor ce mi se observă, dezbrac bluza de pe mine și o arunc lângă a lui. Ii mobilizez mâinile deasupra capului, cu toate că daca vrea scapă cu ușurință, și încep să îmi plimb buzele pe pielea lui, mult mai mult decât a făcut-o el. Îmi presez buzele peste pieptul fin, colorat in unele locuri de cerneala neagră, până mă dă jos și mă privește serios.

―De ce...

―Nu o să mă pot opri Taehyung... și e prea devreme pentru tine.

―Vreau să continui. E totul e perfect!


Poza asta se potrivește acestui capitol, dar nu am mă decupat-o 😇😇

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

Poza asta se potrivește acestui capitol, dar nu am mă decupat-o 😇😇

Nu este un capitol prea genial

go back to him; BTSUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum