Mă trezesc în dimineața celei de-a doua zi de Crăciun și zâmbesc cât de larg pot la vederea trupului de lângă mine. Ochii îi sunt deschiși dinainte să îi deschid pe ai mei, ceea ce înseamnă că mă privea în timp ce dormeam, sper doar că nu am sforăit sau am făcut alte lucruri jenante în timpul somnului.
―Bună dimineață pisicule, ai dormit bine?
Bolborosește încet și îmi sărută vârful nasului în timp ce eu îmi strâng genunchii la piept și descopăr că încă sunt complet dezbrăcat. Pielea mi se încălzește când retrăiesc momentele în care am uitat de mine și doar am făcut ceea ce simt alături de el.
―Te gândești la noaptea trecută atât de mult încât ai uitat să îmi răspunzi?
Mă tachinează și primul lucru care îmi trece prin minte este să îmi acopăr fața cu perna. Îl aud cum râde și fără prea mare efort mi-o smulge dintre degete și o aruncă la picioarele noastre.
―Bună dimineața!
Răspund într-un final și râde și mai tare dezvelindu-și una din coapsele musculoase acoperită de cerneala neagră a tatuajului pe care l-am văzut abia când și-a dat pantalonii jos; iar la fel ca și mine, este gol.
―Ce ai vrea să facem azi prințule?
Vocea amuzată îmi gâdilă pavilionul urechii deoarece aerul cald eliminat de el îmi atinge pielea.
―Vreau... doar să stau cu tine.
Răspund încet iar brațele lui mă smucesc dintr-o dată și îmi lipsește pieptul de al său, fierbinte.
―Oricum asta făceam, doar nu crezi că scapi de mine!
―Nici nu vreau să scap vreodată.
Ii privesc din nou pieptul desenat și sărut sărut mărul micuț ce îl are întipărit pe coaste.
―Asta semnifică ceva?
Întreb și îl ating iar el își ridică puțin capul pentru a vedea despre ce e vorba.
―Minciuna.
―Tu minți?
―Toată lumea minte, Tae.
Abia când răspunsul lui se face auzit realizez ce întrebare stupidă am pus și mă numesc "prost" în mintea mea.
―Vreau si eu unul, îmi faci?
Mă ridic în șezut din cauza entuziasmului dar cearceaful începe să îmi alunece de pe corp așa că mă întind la loc iar el râde datorită acțiunilor mele.
―Iti fac, dar trebuie să te gândești bine la ceea ce vrei, să nu regreți mai târziu.
―Știu deja ce vreau, fără să mă gândesc.
Vorbesc fericit și mă lipesc la loc de pieptul lui tare. Ochii îi strălucesc mai puternic decât stelele și mă gândesc de două ori înainte de a-mi atinge buzele de ale lui.
―Doar atât merit eu, uh? Un pup amărât?
Râd de chipul lui amuzant dar sunt prea rușinat să îi mărturisesc că nu am curajul să încep un sărut cu el.
―Sti că meriți totul, și ști că ți l-aș da, așa că nu te mai comporta așa!
Mă încrunt ca să par cât mai serios iar el se strâmba și probabil nu are idee cât de inestetic și amuzant e, dar cu toate astea încă continui să îl privesc cu iubire.
―Deci ce ziceai de tatuaj?
―Vreau să îmi tatuezi numele tău!
Socul de pe față îi este amplificat de gura intre-deschisă iar în mai puțin de trei secunde începe să nege frenetic din cap.
―Nu asta Tae.
Spune dur și mă privește încruntat ca și când m-ar certa.
―De ce nu? Eu vreau numele tău pentru că este important pentru mine!
Mă sprijin pe cot să îi pot privi mai bine chipul care i se înmoaie odată cu vorbele mele și zâmbește slab apoi îmi sărută palma ce stă aproape de buzele sale.
―Mulțumesc Taehyung, cu toate că amândoi știm că nu merit... ăla o să rămână pe pielea ta pentru totdeauna, după ce n-noi... nu vom mai fi. Crezi că o să fii bine cu asta?
Încerc să zâmbesc chiar dacă cuvintele lui mă fac să plâng. Faptul că a spus că într-o zi noi nu vom mai fi, de ce poate să fie conștient și realist, iar eu nu?
―Vreau să nu te uit niciodată. Să fii mereu proaspăt în amintirile mele, și să mă faci fericit, la fel ca acum.
―Incerc frumosule. Încerc să îți ofer tot ce e mai bun din mine.
Mărturisește și se ridică pentru a mă săruta. Buzele de care nu m-aș sătura niciodată. Încearcă să mă privească în ochi dar tensiunea pe care mi-o oferă atenția lui mă stresează pentru că nu știu cum să reacționez.
―Uită-te la mine Tae și spune-mi ce îmi spuneai și aseară.
Ochii lui imploră la propriu și buzele îi tremură ușor așteptând ca eu să deschid gura. Știu mai bine decât oricine că are nevoie de iubire, chiar dacă nu cere, și pentru a mia oară mă blestem că nu pot să fiu acel Jimin ,pentru care ar fi capabil chiar și să moară.
―Te iubesc Jungkook și nu vreau să te pierd niciodată!
În sfârșit, am postat si eu❤
Ahm
Nu e cine știe ce, dar sper să înțelegeți mesajele transmise și sentimentele celor doi ( dacă nu puteți înseamnă că nu-s bună la asta 😂)
Mă gandeam să încep să scriu povestea dintre Jimin și Jungkook, prima parte a acestei trilogi. Știți voi cum s-au cunoscut și relația lor până în ziua de azi. O să fie dificil de scris, poate pentru că nu sunt cineva care se pricepe dar voi încerca să o fac la fel ce bine ca aici. Deci vor exista persoane care vor citi?
