Viața nu e doar un joc de noroc

Capitolul 2

-Chiar?De când?întreb eu mirată.

-De acum 5 luni, spune Diana uitându-se la Sam.

-Și în curând urmează și nunta, spune Taylor cu un zâmbet larg pe față.

-Mă scuzați mă duc să mă plimb puțin prin grădină, nu de alta dar așa ca în vremurile bune,spune cu indiferență și iese pe ușa aruncându-i înainte să iasă o privire rece Dianei.

-Bun...Taylor?

-Da?

-Ne poți lăsa singure te rog?îl intreb cu o voce pițigăiată.

-Sigur, de ce nu?spune el urcând la etaj.

-Diana...

-Stiu că nu fac ceea ce trebuie dar nu știam că o să vă întoarceți iar când am aflat acum câteva zile că vă întoarceți am simțit cum lumea mi se prabușește, spune ea agitata.

-Nu, nu asta voiam să te întreb, e viața ta pâna la urmă nu am nici un drept să mă amestec în ea.

-Atunci?De ce ai vrut să vorbim între patru ochii?

-Ai mai auzit ceva despre David?

-Deci asta era, spune ea cu un zâmbet prostesc pe fața!

-Da, adica vreau să stiu ce mai face, daca și-a găsit pe altcineva.Dacă are o familie, spun eu simțind cum inima o ia la goană.

-Păi, ai noroc!Nu are nici-o soție si nici vre-un copil, din câte știu eu, spune ea râzând.

-Hai mai!Nu mai râde de mine, spun nervoasă, scăpând totuși un mic zâmbet.

-Okay, okay, ei bine acum 2 ani a preluat faimoasa companie Stelco.

-Stelco?Deci a reușit până la urma să facă asta,spun eu privind în gol.

-Știai că voia compania asta?întreabă ea mirată.

-Da, de fapt, am furat și niște acte de la tata pentru a-l ajuta dar nu credeam că va reuși.

-Ști, l-am auzit o data pe Taylor când vorbea cu Justin, il mai ți minte pe Justin nu?

-Fratele lui David?

-Da el, vorbeau despre un act care îți poate da 75% din acțiunile firmei.Tatăl tău putea să aibă acces la aceste drepturi...și am mai auzit că nu contează prenumele ci numele de familie trecut în acele acte și cum tu nu ți-ai schimbat numele...

-Pot avea acces la 75% din acțiunile firmei,spun zâmbind malefic.Unde îl pot găsi pe Justin?

-Mă duc să aduc agenda cu numarul lui.

O să pot sa îl văd pe David după atația ani...oare s-a schimbat mult?Mă mai iubește sau m-a uitat?Diana vine cât poate de repede cu agenda și începem să căutăm numarul de telefon al lui Justin.

-Ăsta e!spun eu entuziasmată apoi iau receptorul și încep să formez numărul.După câteva minute celălalt receptor se ridică.Alo?Îl caut pe Justin Pabeclake!

-Eu sunt, cu ce vă pot ajuta, răspunde o voce posomorâtă de la firul celălalt.

-Justin, nu știu dacă mă mai cunosti, sunt eu Valentina!

-Valentina?vocea i se încălzește dintr-o dată.Cu ce ocazie telefonul?

-M-am întors în Hamilton...aș vrea să vorbim despre un subiect care cred că te interesează, spun accentuând ultimele cuvinte.

-Interesantă propunere, când putem vorbi și unde?

Bat palma cu Diana și mă întorc la conversație.

-Păi ce spui de azi la ora 16:30 acasă la Taylor?

-O clipă, să îmi verific agenda,Hmm...e ok pot veni!

-Bine, păi atunci, ne vedem!

-Cu siguranță!

Închid și încep să alerg și să țip prin casă cu Diana.Sam intră în casă și rămâne blocat când ne vede țopăind pe canapea.

-Ați câștigat la loterie sau ce? spune mirat.

-Nu, mai bine o să iți povestesc mai târziu, spun entuziasmată și urc scările spre camera mea lăsandu-i pe Sam și Diana să vorbească.

-Sam...

-Nu, Diana!Nu vreau să vorbesc cu tine!Nu acum, spune serios.

-Dar nu știam că te vei întoarce, când am aflat că vei veni am simțit cum lumea mea se prăbușește.Eu înca Te iubesc, spune apropiindu-se de el sărutându-l.

-Dar cu Taylor cum rămâne?spune Sam șocat de gestul Dianei.

-Dă-mi câteva zile ca să pot să mă despart de el fără ca nimeni să sufere, spune ea plină de speranță.

-Cine să nu sufere?spune Taylor enervat.