Apelul

Prolog

Data:  25/05/2017
Ora:    23:59

Stăteam pe pat și îmi învățăm lecțiile pentru ziua următoare. Pot sa jur că școala nu mi se părea așa plictisitoare înainte, până să apară directoarea aia nouă.

'Test in fiecare zi' bla bla bla, ce rahat.

00:00

Telefonul a început să vibreze pe suprafața lemnoasa a noptierei ce statea așezată lângă patul meu.

L-am luat în mână și m-am uitat la număr. Era necunoscut. Am răspuns fără să bag de seama, iar apoi o voce groasă și răgușită s-a auzit de pe partea cealaltă a apelului.

,,Alo?" Întreb.

,,Ai grija sa faci tot ce iti voi spune" Spune vocea răgușită.

,,Cum?" Pufnesc.

,,Ai înțeles?"

,,Nu fac nimic, cred că ai înnebunit" Spun, apropiindu-mi degetul de ecranul telefonului pentru a închide apelul, dar apoi o bătaie in geam m-a întrerupt. Am închis apelul și am mers spre fereastră.

Am deschis geamul și m-am uitat în jos. Lângă copacul din curtea mea am putut observa o umbra de bărbat ce ținea ceva din metal in mana.

Telefonul a început să bâzâie din nou in mana mea, iar eu am răspuns rapid.

,,Alo?" Am răspuns înfricoșată.

,,Asculta aici, păpușă. O să îndeplinești toate sarcinile pe care ți le voi da, ai înțeles? Că de altfel, va trebui sa cobori jos in camera părinților tăi și să le faci cu mana vieților lor" Mă amenință. Omul asta are mintea bolnava?

,,Ce vrei?" Îl întreb, închizând fereastra.

,,Întâi și întâi, îți vei face bagajul și te vei târâ din casa asta, iar apoi, vei căuta un alt loc unde sa stai. Nu îmi pasă unde, dar sa nu faci vreo șmecherie, te voi veghea mereu, peste tot" Îmi spune acesta.

,,Tu insinuezi să îmi las toată viața în spate și să plec fiindcă îmi spui tu?!" Tip.

,,Nu uita de părinții tăi, sunt și ei în joc"

Am înghițit în sec. Trebuia să părăsesc tot ce iubesc și să plec, pentru ca părinții mei sa fie in siguranță.

Am închis apelul și m-am așezat pe pat, doar nu crede că o sa plec. Cât de prost poate să fie?

Telefonul a început să vibreze dinnou, l-am luat în mână si am răspuns apelului.

,,Ce crezi că faci?" Întreabă acesta.

,, Nimic, ce ți se pare" ranjesc, dar pot auzi un mârâit.

,,Eu unul, te-am avertizat" a spus înainte să închida apelul. Am auzit o bubuitura de jos, in camera părinților mei.

Am ieșit din camera mea și am coborât scările. Am deschis ușa camerei părinților mei, fara să bat și am văzut că părinții mei dormeau. Nu s-a întâmplat nimic, ce ușurare.

Am expirat ușurată și am ieșit din camera părinților mei, închizând ușa după mine, iar apoi am urcat dinnou în camera mea.

Telefonul meu a inceput sa bâzâie dinnou. L-am luat în mână și am răspuns apelului.

,,Se pare că ai ratat" îi spun.

,,Chiar crezi asta?" Îl aud cum rade.

,,Nu cred, ci știu" îi spun pe un ton superior.

,,Poate îți voi gauri și ție capul, chiar acum. Ce zici?" Pot simți cum rânjește.

,,Pf, sigur" spun, iar apoi geamul meu a fost spart de un glonț, acesta ajungând în baza de pe noptiera mea, spargând-o.

Am înghițit în sec și mi-am dus dinnou telefonul la ureche.

,,Acum vei pleca și nu vei spune nimănui, de acum, vei vorbi doar cu mine" îmi spune, iar eu aprob speriată din cap.

,, B-bine" spun cu vocea tremurândă.

,,Ce fetița bună" spune acesta.

Cam asta a fost cu prologul din aceasta carte. Ce credeți? Merita continuată? Lăsați un răspuns în comentarii, iar eu îl voi lua în considerare. 😘