Apelul

Capitolul II

Am simțit cum mașina s-a oprit brusc, iar eu am deschis ochii fiindcă adormisem. Matahalele se uitau la mine cu o expresie amuzată, iar eu mi-am dat ochii peste cap. Am deschis ușa și am coborât din mașină, ne aflam in fata unei vile.

,,Aici e baza" spune una dintre matahale.

Trebuie să recunosc, vila aia arata destul de bine. Una dintre matahale m-a împins spre intrare.

,,Pot sa merg și singură" mă rastesc și merg înainte. Ajung în fața intrării vilei și înghit în sec. Trag aer in piept și intru înăuntru. Aerul răcoros din înăuntrul vilei își face apariția, facandu-ma să imi pun mâinile în jurul brațelor.

Unul dintre matahale vine in spatele meu și mă prinde strâns de încheietura, iar apoi mă trage după el prin vila uriașă.

,,Dă-mi drumul, tu, matahală iresponsabilă fara pic de respect, care nu are nici măcar un strop de respect pentru femei!" Mă zbat, iar acesta îmi arde o palmă, fata mea intorcandu-se într-o alta directie.

Nu am plâns, voiam sa o fac, dar nu am făcut-o. Nu vreau sa par slabă în fața lor.

,,Șeful te așteaptă" spune acesta când am ajuns în fața unei uși mari de lemn. Acesta a bătut în ușă, iar apoi o voce răgușită de bărbat a raspuns cu un 'intra' simplu.

Într-o fracțiune de secundă, matahala a plecat de lângă mine, dar nu înainte să mă împingă in biroul șefului său.

Am înghițit în sec. Transpirația curgea șiroaie pe fruntea mea. Spatele scaunului din piele îmi dădea deja destui fiori, dar când scaunul a scos un scârțâit și s-a întors către mine, am întâlnit o pereche de smaralde.

Părul lui era de un maro închis, cârlionțat și ciufulit, ochii lui erau verzi ca jadul - și cearcănele erau foarte accentuate -, iar buzele lui erau roz ca doua petale de trandafir.

Acesta era îmbrăcat intr-un tricou negru și în pantaloni negri, iar pe mâinile lui am putut observa o grămadă de tatuaje. Acesta mă analizează din cap până în picioare, iar apoi rânjește slab.

,,Bun venit" un accent britanic se observa in vocea lui groasă și răgușită - ceea ce e puțin intimidant. Îmi las privirea în jos și încerc să nu îmi schimb expresia serioasa.

Am auzit cum acesta s-a ridicat de pe scaun și a venit cu pași lenti in fața mea. Acesta și-a plasat mana mare pe bărbia mea și a ridicat-o in sus, fortandu-mă să îl privesc.

,,T-tu ești bărbatul din spatele apelului" șoptesc, iar apoi o mica strălucire apare in ochii mei.

,,Bine ghicit" răspunde acesta pe un ton calm. Acesta își plimbă degetul mare pe linia maxilarului meu, iar eu închid ochii din cauza micii placeri.

Pot simții cum degetul lui s-a oprit brusc, deschid ochii și îl fixez cu privirea. M-a prostit.

,,Am aflat multe despre tine, știu că ești o mare fana a romanelor, este?" Rânjește, iar eu aprob tremurând ,,Să știi că aici nu este un roman de dragoste, este viața reală. Să nu te aștepți la partea aia în care criminalul se indragosteste de fata neajutorată, iar apoi se căsătoresc. Nu va exista așa ceva" ranjeste și îmi dă drumul  bărbiei intr-un mod dureros.

"Camera ta este chiar lângă biroul meu, ai haine acolo. Schimba-te și vino dinnou in biroul meu, aici vom clarifica planul. Înțeles?" Spuse acesta pe un ton serios, iar eu aprob tremurând.

Ies din birou și închid ușa după mine, iar apoi analizez cu privirea camera de lângă birou. Era o ușa alba din lemn, am deschis-o și ce era înăuntru...era dezastruos.

Camera era plină de praf și pânze de păianjen, colțurile tavanului erau mucegăite, patul era plin de așternuturi vechi, și podeaua era plina de praf și pete de sânge.

Am înghițit în sec când am văzut camera si am ieșit numai decât de acolo. Am oftat și m-am îndreptat spre birou. Am bătut de două ori în ușă și am auzit dinnou un 'intra' indiferent. Am intrat înăuntrul biroului și l-am văzut stand cu privirea în niște hârtii.

,,Nu îți place camera ta?" Își ridică privirea spre mine.

,,Ba da, doar că e cam..." Îmi las privirea în jos ,,veche"

,,Daca nu îți place, poți dormii pe hol legata cu cătușe de un calorifer" spune, iar eu înghit în sec.

,,Acum să trecem la oile noastre. Planul" spune acesta serios.