Apelul

Capitolul III

,,...Iar apoi faci semnalul pe fereastră, iar oamenii mei vor venii și veți pleca de acolo. Ai înțeles?!" Îmi explică acesta pentru a treia oară.

Aprob ușor din cap, privind suprafața prăfuită de lemn a biroului. De cât timp nu a mai făcut omul ăsta curat pe aici?!

Cât nu am fost atenta, acesta îmi prinde bărbia în degetele lui mari și mă forțează să îl privesc atent.

,,Daca nu faci tot ce ți-am spus și planul nu decurge cum trebuie, crede-mă, nu vrei sa afli ce se va întâmpla cu tine" mă amenință. Am rămas încremenită pentru câteva minute, iar apoi mi-am revenit când i-a dat drumul bărbiei mele.

La dracu'.

Dau sa ies din birou, dar nu înainte ca vocea lui răgușită sa se facă auzită din nou.

,,Ai grija ce faci" mă avertizeaza, iar eu îi arunc o privire serioasa și ies din birou.

Merg spre camera de lângă birou și iau hainele pe care mi le-a lăsat el. Intru in camera plina de praf și mucegai și caut cu privirea 'deghizarea' mea.

La un moment dat, dau de o pereche de jeanși albaștrii închis, un maieu negru, un hanorac de o culoare ce duce puțin spre roz, o pereche de teniși albi, o șapcă neagră și o pereche de ochelari de soare. Probabil despre ăștia vorbea el, imi spusese că mi-a lăsat niște ochelari cu o camera ascunsa in rama lor.

Am oftat și am început să mă îmbrac cu hainele oferite de el. Mi-am tras jeanșii strânși peste picioarele mele subțiri, iar apoi mi-am luat maieul negru și hanoracul. M-am incaltat cu tenișii și mi-am pus șapca pe cap.

Am ieșit din cameră și am văzut din nou matahala.

,, Haide" vocea lui groasă mă face să tresar, iar apoi mă trage din nou de încheietura. Nu m-am mai obosit sa mă zbat, fiindcă știam că nu voi ajunge nicăieri cu asta, așa că m-am lăsat condusă de matahala uriașă.

Acesta m-a scos din vila și m-a dus în fața unei mașini sport de culoare neagra. Am oftat și am intrat înăuntrul mașinii, încercând să mă fac comoda pe scaunele din piele ale acesteia. Mi-am pus centura și am urmărit mișcările matahalei venind spre mașină.

Acesta a intrat în mașina și s-a așezat pe locul șoferului. A închis ușa după el, iar apoi a băgat cheia in contact. Motorul a început să toarcă lin, bărbatul si-a pus mâinile pe volan și a apăsat accelerația. Dintr-o dată o viteza mare a cuprins mașina, eu lipindu-mă de scaunul din piele.

La un moment dat, bărbatul si-a dus o mana de pe volan spre buzunarul de la spatele pantalonilor lui și și-a scos pachetul de țigări. Dintr-o dată, cealaltă mână a lui s-a dus de pe volan și s-a îndreptat spre brichetă, acesta a aprins țigara cu (,) calm, nepasandu-i că poate comite un accident.

Am inceput sa tip, iar acesta a început să râdă, in timp ce își savura țigara. După câteva minute, matahala a deschis geamul mașinii și a aruncat țigara, iar apoi l-a închis înapoi și și-a așezat dinnou mainile mari pe volanul din piele.

După 10 ore

Am simțit cum cineva mi-a plesnit aspru obrazul. Mi-am deschis ochii și mi-am dus mâna spre obrazul afectat.

,,Am ajuns" spune matahala.

O lacrimă îmi pătează obrazul, am tras adânc aer în piept, iar apoi l-am expirat. Am ieșit din mașină și am oftat.

,,Cât timp a trecut?" Întreb timidă.

,,Zece ore" răspunde acesta simplu.

,,Cumva am venit cu avionul?!" Aproape tip.

,,E vreo problema? Fi fericita că a avut cine sa te care" imi spune, iar eu îmi dau ochii peste cap ,,Acolo e locația ta. Înăuntru se afla ținta ta, iar tu va trebui sa îl ucizi fara ca cineva sa te vadă. Ai înțeles?" Îmi arătă spre o clădire înaltă.

Aprob din cap.

Acesta îmi întinde doua pistoale, iar îl privesc speriată.

,,Astea sunt două pistoale airsoft, ambele au cate 10 gloanțe ogival învelite in straturi de teflon. Te vei da drept un turist care face o vizita la castel, iar apoi te vei ascunde intr-un colț, fixezi ținta și tragi. Înțeles?" Indrugă matahala. Dinnou, aprob din cap, iar acesta mă împinge spre intrare.

Îmi pun ochelarii, iar apoi aud un mic bipait, într-o fracțiune de secundă, bipaitul se oprește și se aude vocea groasă și răgușită a șefului.

,,Totul decurge bine până acum. Nu uita ce ai de făcut" îmi spune.

Oftez.

,,O sa îmi dai drumul vreodată?" Îl întreb nervoasă.

,,Oh, Sam Sam Sam, eu nu îți voi da drumul niciodată, și dacă te gândești să fugi, mai bine te-ai razgandii. Poate nu îți dai seama, dar acum ai intrat în planurile mele, asta înseamnă că ești înconjurată de toți oamenii mei, care te pot ucide în orice secunda." Mă amenința, iar eu înghit în sec ,,Ai înțeles?"

Oftez ,,Da..." Îmi dau jos ochelarii, iar apoi mă uit de câteva ori în jurul meu căutându-mi ținta.