Apelul

Capitolul I

Data:    26/05/2017
Ora:      04:00  

Indes câteva lucruri intr-un rucsac, apa, mâncare, câteva haine și cobor scările. Mi-am luat pe mine o pereche de colanți negrii, largi, un hanorac gri, simplu și veșnica mea pereche de tenisi.

Cel mai important, mi-am luat mobilul la mine, nu vreau sa creadă că fac vreo prostie, nu vreau ca părinții mei sa moara.

Am oftat adânc, prinzând mânerul ușii in mana mea micuța, luându-mi rămas bun de la tot ce am avut, de la tot ce am iubit.Nesigură, apăs mânerul ușii și ies cat pot eu de silențios.

Telefonul a început să bâzâie in buzunarul meu, iar eu l-am luat și am răspuns apelului. Era el.

,,A-alo" Spun încet.

,,Îți trimit un mesaj cu locația unde trebuie sa vii" îmi spune acesta pe un ton serios.

Am dus telefonul de la ureche spre mâinile mele și am observat că am primit un mesaj. Am accesat căsuța cu mesaje și am citit locația pe care acesta mi-a trimis-o.

*Washington, Castelul Smithsonian*

Îmi duc telefonul la ureche și încep să vorbesc ca și o disperata.

,,Ai înnebunit?! Cum vrei sa ajung in Washington?!" Tip la el prin telefon.

,,Nu mai țipa, am trimis pe cineva să te ducă acolo, însă, misiunea ta este sa îl găsești pe James Hawckley și să îl omori." Îmi spune acesta, pe un ton dur, care mă face să tremur din toate încheieturile ,,Vei primii arme și muniții, tu trebuie doar sa îl țintești in cap, ai înțeles? Misiunea ta este una foarte ușoară, iar daca o vei îndeplini,   vei fi răsplătită" spune el, și chiar daca nu îl puteam vedea, îi simțeam rânjetul nenorocit.

Telefonul meu a bâzâit din nou, l-am dus de la ureche spre mâinile mele și am văzut un nou mesaj de la el. L-am deschis și am văzut o poza cu un bărbat de vârsta mijlocie, ochi albaștrii, par brunet si puțin dezordonat.

,,Asta este ținta ta" îmi spune el prin telefon ,,Ai grija sa nu-ți scape, ai înțeles?" Mă întreabă, iar eu îi răspund cu un simplu 'da'.

,,În câteva minute, va apărea mașina care te va duce la aeroport, iar apoi spre Washington. Poți găsi Castelul Smithsonian, folosind GPS-ul" îmi sugerează acesta.

Închis apelul când o mașina mare și neagra apare in fața mea. Ușa a fost deschisă de un bărbat destul de mare, și mi-a făcut semn să urc. Am înghițit în sec și m-am urcat în mașină, iar apoi ușa a fost închisă brutal de bărbatul musculos.

Mi-am lipit fruntea de geamul mașinii și am privit toate casele prietenilor mei. Case in care nu voi mai rade niciodată, in care nu voi mai plânge niciodată...

Am decis sa îmi iau inima în dinți și să nu dau frâu lacrimilor amare ce aveau să își facă apariția la un moment dat, nu o să am de gând să par slabă în fața lor!

Mă încrunt rapid, văzând bărbatul musculos uitându-se la mine cu o anumită confuzie, iar apoi fac un gest de duritate, acesta facandu-l pe acest matahala sa rada.

,,Ce e?" Întreb rece.

,,Ești amuzanta când faci pe dura, pitico" râde acesta.

,,Nu îmi spune 'pitică'!" Mă rastesc la el, dar face o figura nervoasă și își apropie încet fata de a mea. Am înghitit în sec și m-am dat puțin mai in soate.

Transpirația a început să curgă pe fruntea mea, satisfacându-l pe musculos. Când am scos un mic icnet, acesta s-a îndepărtat de mine, râzând în hohote cu șoferul.

Îmi las privirea în jos, rușinată de situație si îmi pun gluga in cap, lăsându-mi dinnou capul pe fereastra. O dorința arde în mine, să pot sa scap cu bine din toate astea, la fel și părinții mei, iar acest misterios sa fie bagat la pârnaie.