Apelul

Capitolul V

Ușa se deschide, iar in subsol se așterne o lumina puternica ce îmi deranjează privirea. Îmi închid ochii pentru câteva momente, dar apoi mi-i deschid și încerc să mă obișnuiesc cu lumina.

,,Bună dimineața" Spune șeful indiferent.

Îmi las privirea în pământ, iar apoi simt cum mâna lui îmi cuprinde bărbia intr-un  mod brutal, fortandu-mă să îl privesc.

,,Cineva e cam tăcut in dimineața asta" spune nervos, lovindu-mi fata de repetate ori cu lama unui cuțit. Ochii mei s-au făcut cat cepele, iar corpul meu a inceput sa tremure incontrolabil.

,,De ce tremuri?" Rânjește, apasand lama  cuțitului pe maxilarul meu fin, lăsând câteva urme de sânge.

Am scâncit din cauza durerii provocate de el.

,,Te doare?" Mă întreabă după ce se oprește o secundă, iar eu aprob din cap fără vreo ezitare ,,Mă bucur" spune și îmi infinge cuțitul in brațul drept.

Am urlat din cauza durerii și am simțit cum toată energia de scurge din mine. Simt cum lacrimile reci îmi învelesc obrajii înghețați din cauza frigului din subsol.

Acesta a scos lent cuțitul din brațul meu, încercând să îmi provoace o durere mai mare. Am icnit dinnou, iar acesta a zâmbit satisfăcut.

Când acesta s-a întors cu spatele la mine, dând sa plece, am șoptit:

,,D-de ce î-îmi f-faci asta?..." Respirația mea s-a putut observa din cauza frigului.

Acesta s-a întors spre mine cu o expresie neutra, iar apoi a venit spre mine cu niște pași lenți și apăsați.

,,Uită-te in ochii mei" îmi spune calm, dar eu nu fac asta ,,AM SPUS SA TE UITI DRACU' IN OCHII MEI!" Îmi prinde brutal bărbia, facandu-ma să scâncesc și mă forțează să îl privesc în ochi.

Îl privesc atent in ochii și mă gândesc că ceva îmi pare extrem de cunoscut...Ochii aia verzi ca jadul, părul ăla creț, întunecat...

,,D-domnule Edward?" Vocea îmi tremura. Acesta ramas puțin surprins când i-am menționat numele, dar apoi a revenit la expresia lui serioasă.

Acesta incepe sa aplaude lent, cu o atitudine sarcastică și îmi ridică bărbia cu mana lui mare și aspră.

,,Bingo" șoptește, respirația lui lovindu-se de fata mea.

,,D-dar, de ce?" Îl întreb aproape plângând.

,,Nu trebuie sa fie neapărat un motiv, Sam" îmi răspunde aspru, iar eu mă incrunt.

,,Niciodată nu ți-am înțeles cuvintele tale fara sens" îi spun, iar expresia lui devine una nervoasă.

,,Nici nu este nevoie sa le înțelegi, tu nu poți înțelege nimic, niciodată, încă mă mir că părinții tăi te-au mai luat sub aripa lor după tot ce ai făcut" îmi spune aspru, in cuvintele lui aflandu-se un mare adevăr.

,,A fost doar o greșeală" îi răspund, stiind clar la ce se referea.

,,O greșeală mare. Foarte mare. Faptul că ai aprins un incendiu, nu e ceva foarte ușor de uitat"

,,Nu mai menționa asta! Toate astea s-au întâmplat din cauza ta! Trecutul meu este distrus doar fiindcă mi-ai dat toate pastilele alea! De ce mi-ai făcut asta?!" Urlu la el, zbatandu-ma in strânsoarea  cătușelor, ce mă întindeau și îmi provocau durere.

,,Ti-am spus și mai repet inca odată. Nu. Trebuie. Să. Existe. Un. Motiv." Îmi spune accentuând fiecare cuvânt.

,,Ba trebuie!" Urlu la el.

Acesta imi lovește fata cu palma lui, încât cred că mi-a lăsat o vânătăie pe obraz.

,, Niciodată, dar absolut, niciodată să nu mai tipi la mine. Ai înțeles?" Mă întreabă, încercând să fie calm.

,,Ești nebun" șoptesc.

,,Nu. Tu ești nebună" îmi spune înainte de a părăsi subsolul.

E un monstru...încă îmi amintesc acea noapte.

FlashBack

Stau întinsă pe canapeaua din piele ce ședea în sufragerie și aștept ca psihologul meu să apară.

Îmi întorc privirea spre ușă și întâlnesc o pereche de ochi verzi ca jadul și un par scurt, creț și întunecat. Domnul era îmbrăcat la costum și s-a așezat pe scaunul de lângă canapea.

,,Bună seara domnule Plasse" îi spun politicos.

,,Bună seara Samara" îmi sărută mâna. Acesta îmi spune sa mă ridic, iar eu o fac numai decât ,,Vino cu mine" îmi spune acesta blând și mă duce intr-o camera formata doar din pereți albi și un scaun în mijloc. Acesta a stat înafara camerei, dar eu îl puteam vedea prin fereastra mare din sticla.

M-am așezat pe scaun și am lăsat părul meu vopsit in doua culori sa îmi cada pe față.

,, Spune-mi dragă, ce ai mai reușit să faci acum?" Mă întreabă domnul pe un ton bland.

Îl iubesc, tot timpul m-a ajutat sa îmi răscumpăr greșelile.

,,Am ranit-o pe Riley..." Îmi las capul în pământ.

,,Fizic sau sufletesc?" Își pune picioarele unul peste altul.

,,Fizic, domnule..." Răspund zâmbind.

,,Ce am discutat noi?" Mă întreabă.

,,Să nu mai rănesc oamenii, atât fizic cât și sufletesc" rad.

,,Așa baby doll, și ce ai făcut tu?"

,,Ceea ce mi-ai spus să nu fac" ranjesc.

,,Așa e. Pentru asta, vei fi pedepsită" îmi spune, deschizând ușa camerei și scoțându-ma de acolo.

Acesta mă trage după el și mă întinde pe canapeaua din piele. Pleacă pentru câteva secunde de lângă mine și aduce o cutie de pastile. Acesta se pune deasupra mea și deschide cutia de pastile.

,,Deschide gura" îmi spune, dar eu nu fac nimic ,,Samara" țipă la mine și îmi dă o palma. Deschid rapid gura, închizând ochii.

Simt cum o grămadă de pastile îmi învadeaza gura, as vrea sa le scuip, dar nu vreau ca domnul Plasse sa mă lovească.

Am înghițit toate pastilele și am simțit cum o amețeală groaznica mă cuprinde. Încep să mă zbat sub corpul domnului, dar acesta stă așezat de abdomenul meu, tinandu-ma imobilizata de canapea.

Încep să urlu și simt cum adrenalina mă cuprinde.

*După câteva minute*

Ma prefac că mi-am revenit și încerc să mă calmez, domnul se da jos de pe abdomenul meu și iese din cameră, dar nu înainte de a mă avertiza:

,,Stai aici" îmi spune, iar eu aprob din cap.

Mă ridic rapid de pe canapea și deschid toate dulapurile căutând pastile. Iau câteva cutii, le deschid capacul și mi le indes in gura, acestea căzând lejer pe gâtul meu uscat.

Am inceput sa rad zgomotos, iar în a doua secundă, usa sufrageriei s-a deschis.

,,Ce-ai făcut?!" Urla domnul la mine.

,,M-am pedepsit" rad in continuare, iar acesta îmi dă o palma peste obraz, facandu-ma să leșin.

EndFlashBack

Blestem ziua în care m-am dus la el pentru a mă vindeca. Blestem noaptea când a început să îmi dea pastile. Și blestem ziua în care m-am îndrăgostit de el...