Capitolul II

28 2 1
                                    

Curiozitatea.

Paștele trecuse pe nesimțite si venise momentul de a merge la școală, lucru ce il urâm cu toții. Chiar si tu, nu-i asa?
Înainte uram sa ma trezesc dimineața la 7. Dar acum, parca totul se schimbase. Chiar ma trezeam mai devreme ca sa-mi calc hainele, sa-mi fac parul cu gel si de a-mi lustruii pantofi. Scopul meu era de-a o cuceri pe Coca. Imaginează-ți cat se poate schimba un baiat pentru a impresiona o fată, de la comportamentul său la atitudinea sa și felul de a-si organiza timpul.

Coca era tot ceea ce visasem. Fata frumoasa pentru care aș fura luna de pe cer. Am ajuns sa-i scriu numele pe toată banca de la scoala, numai inimioare cu inițială ''A+C". Colegii făceau haz de mine ca am ajuns intr-un hal care nu și l-au imaginat niciodată. Eu baiatul, care făcea caterincă la toate orele. Sa stau cuminte in banca mea si să astept Clopoțelul pentru a suna de pauza? Coca ma schimbase mult. Și ăsta avea sa fie începutul dezastrului.

In timpul sărbătorilor pascale, mi-am petrecut mult timp alături de ea. Prin această cale, tind sa ii Multumesc Anei. Fără ajutorul ei nu as fii știut ce este iubirea la o vârstă așa fracedă. După cum spuneam, am petrecut mult timp alături de ea, am inceput sa vorbim, sa ne cunoastem mai bine și sa facem schimb de id-uri. Adică, ce? Tu nu foloseai Yahoo messenger pe atunci? Era in vogă și toata lumea il folosea.
I-am fost dat add si am inceput să ne vorbim chiar daca distanța dintre casa mea si a Anei era de 100 metri. Stiu, nu-mi spune nimic, eram copil!
Imi aduc aminte si acum cu stupoare, de id-ul ce-l foloseam 'alex_barosanu52', oare ce o fi fost in mintea mea de am ales acest nume? Dintre atâtea cate există? Stiu ca as părea cocalarul numărul 1, de aceea te las sa razi. Dar cu mine, nu de mine!
Dar vreau sa iti adresez o intrebare, aveai un id mai misto ca mine? Ia sa-l vad.

Timpul trecea, eu tot mai mult vorbeam cu ea. O Cunoșteam mai bine, o faceam sa zâmbească, ii auzeam vocea mereu. Dar eu tot mai tare ma indragosteam de ea.. până intr-o zi, cand mi-am luat inima-n dinți si am intrebat-o dacă vrea sa ne combinam, am fost ramas cu un gust amar..
S-a fost Atașat de mine in modul in care nu ma putea vedea mai mult decât un prieten, imi povestise viața ei. Deci clar avea incredere in mine.

Deseori imi cerea părerea cand se machia, farda si cizela. Am ajuns in cele din urmă sa o cunosc atât de bine încât in ochii mei nu exista altă fată. Presupun că cunosti sentimentul, nu? Este cel de friendzone.

A inceput să imi pese mai mult de ea, si cu cat ii arătam lucrul acesta, parcă mai mult se distanța ea. Era frumos, cântam împreună, ascultam aceleași melodii, ne împărțeam telefonul in timpul orelor ca și cum nu aveam nimic de ascuns unul față de celalalt.

Oare modul in care am ajuns sa o sufoc, a facut-o sa se distanțeze de mine? Eram un puști, nu stiam cum sa ma comport cu o fată, darămite cu o femeie. Încercasem sa-i cumpăr flori, mici cadouri pe care mi le puteam permite si eu.

Aveam o situație materială bună. Doamne ferește, nu vreau sa ma plang de asta. Si le voi mulțumi mereu părinților pentru condițiile pe care mi le-au oferit. Tatăl meu era plecat deja de 5 ani in Italia, pentru a ne crea nouă un viitor cat mai bun. Fiecare dintre noi cunoastem un caz de acesta in care părinții sunt plecați, sau poate chiar tu faci parte din unul. Si cunosti acel sentiment, acea afecțiune părintească de care ai nevoie, mai ales in toiul adolescentei. Fiindcă, este important modul in care iti formezi gândirea, mai ales de mic.

Cu puținii bani pe care ii strânsesem, încât nu mâncasem la scoala câteva zile, am fost reusit de-ai cumpăra 3 trandafiri. Eram atat de entuziasmat, încât ei aveau sa fie primii oferiți unei fete. Inima parcă imi sărea din piept si nu reușeam de ami ascunde emotiile.

  Ne dădusem întâlnire, si avea sa ne vedem in jurul orei 17 in parcul orașului

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

Ne dădusem întâlnire, si avea sa ne vedem in jurul orei 17 in parcul orașului. Prima impresie a fost plăcută din partea ei, a fost emoționată întrucât nu isi putea controla lacrimile. Zâmbea mereu si se uita cu gingășie la ei. Mai primise flori, doar de 8 Martie si de ziua ei. Dar asa din senin, niciodată.

Dezamăgit fusesem eu, fiindcă venise cu vecina ei. Imi planificasem sa stăm doar noi doi si sa ne vorbim unul de celalalt, sa ne spunem cuvinte frumoase si sa ne sărutăm. Realitatea fusese alta...

Morala: dragă cititorule, încearcă mereu sa faci fata de langa tine sa zâmbească, surprinde-o cu mesaje dulci, oferăi cate o floare chiar si una furată din curtea unui om. Va aprecia lucrul acesta, si crede-ma ca iti va zâmbi. Fii spontan si fă întodeauna ce crezi de cuviință. Nu te lasa influențat de tovarășii tai. Iubește-o cum stii tu cel mai bine si fii unic in tot ce faci. Stii foarte bine ca ea este unica ce te face sa Zâmbești, și că viata fără ea ar fi un calvar.

Gânduri.Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum