Gânduri.

Capitolul VI

Diriga.

Faptul că m-am trezit târziu, m-a facut să chiulesc de la prima oră. Si cum aveam matematica, era clar. Era ora mea preferată, aveam numai note de 4 și 5. Încât corijarea mă aștepta cu mare drag.
Pe mine prea puțin mă interesa școala. Eram ambiționat să combin cât mai multe fete și sa-mi trăiesc viața. Ghiozdanul meu era format din 3 caiete, care erau universale. Si 2-3 cărți, nu puteam totusi sa plec cu el gol de acasă.

Pe drum, mă gandeam la mesajul scris de Sara, oare ce mai vroia tipa asta de la mine? Nu i-o fi ajuns că m-a înjosit aseara?
Am ajuns in fața liceului, nu era nimic de făcut decât sa merg la barul de vizavi.

In fiecare dimineață ne strângeam acolo un grup, cei care nu ajungeau la prima ora. Nu făceam nimic special, ne comandam un 3 in 1 incat ne înghesuiam sa fumăm cate o țigară. Dar atmosfera era atât de frumoasă că fetele nu frecventau pe atunci și ne puteam lăuda fiecare cu cucerirele făcute.

Făcând o paranteza, m-a dezgustat impresia făcută acum de sărbători. Multe fete stăteau intr-un cerc, afară, in fața barului si făcând poștă un chiștoc. Nu vreau sa mai critic pe nimeni, dar generația ce vine, o să fie foarte ciudată și penibilă în același timp. Faceam si noi asta, dar eram baieti. Nu fete, intelegi?

Gândul meu, era tot la mesajul Sarei '' Scuza-ma, pentru cele spuse de aseară. Nu aveam o dispoziție prea bună, vreau sa vorbim. Asteapta-ma, cand iesim de la ore.''

Se sunase de pauză, si trebuia sa mă întâlnesc cu Viky. Totusi nu-i raspusesem deloc la telefon sau la mesaje. Trebuia sa am o scuză bună.
Aveam colțisorul nostru acolo, cum urcai scara elevilor la primul etaj.
Eu si cu încă un coleg, aveam iubite mai mari. Doar ca din clase diferite, si ne întâlneam toti patru, călărindu-ne unul peste altul. Nimic nu era mai hidos decat sa te săruți in fața elevilor ce treceau. Ca si cum ne sărutam toti in grup. Dar, asa era mentalitatea pe atunci.
Reușisem sa o împac repede cu un sărut și cele mai penibile scuze care-mi treceau prin minte.
Înainte sa ma pornesc spre clasa mea, ghici cine trece prin fața mea?
Era Coca și Sara. Habar nu aveam de unde veneau si ce făceau, dar văzându-le, am sărutat-o cât de pasional am putut eu. Cred că era unu' de ăla frantuzesc. Iar reacția lor a fost una de aia' poker face.
Amândouă erau in aceeași clasă, și ma intrebam oare, cum naiba le-am ales așa de bine? Probabil erau și bune prietene, sigur au vorbit despre mine.

Am urcat repede sus si am intrat  in clasă, trag o privire roată împrejur si îi văd pe baietii ma așteptau cu nerăbdare. Erau poziționați in fundul clasei, unind 2 bănci și pregătiți pentru joc. Aveam ora de engleză, așa că, era momentul perfect pentru noi.

Avusem in clasă fete frumoase și băieți speciali. Un grup unit cu o domnișoară dirgintă antipatică mie.
Spun domnișoară, pentru ca așa-i plăcea. Chiar dacă era trecută de 40' de ani.
Stai! Mi-am amintit o fază, in clasa a 9 a, cand am mers cu colinda la Dânsa, încercam sa dăm de locuința ei. Așa că intrebam diverse persoane unde 'locuiește domnișoara Blaga Milica' iar care un domn de acolo, 'domnișoară pe naiba, locuiește la câteva case mai incolo'. Și ne arătase cu degetul. Am rămas marcat, eu credeam că încă e virgină și nu înțelegeam de ce preferă sa fie alintată asa.

Dânsa era o damă bine definită, cam grasă. Cu pistrui pe față si parul in două culori. Se machia din abundență si folosea un ruj de culoare roșie. Cred ca încerca să-și scoată buzele in evidență. Adică atat avea mai frumos. Că in rest, două țâțe mari pe care le masca mereu cu o eșarfă sau batic ce era ăla.
Chicotea mereu doar cu fetele din față si cu băiatul preotului. Un tip pe nume George, dar ea-l alinta mereu Gheorghiță. Cu noi ceilalti nu avea treabă, ne vorbea doar când era nevoie de bani la fondul clasei.

Clasa noastră era una primitoare si atmosfera care era in ea, reușea să te scoată din stresul care ti-l băgau pe gât profii. Tot amenitându-ne cu bacalaureatul.
Cred că restul colectivului ar trebuii sa ne mulțumească mie si celor 6-7 baieti cu care făceam caterincă la ore. Sau când se încingeau spiritele.

Orele treceau una cate una, si ma gandeam oare daca sa o astept pe Sara. Să mă conducă o bucată de Drum, sau să plec înainte.
Viky deja nu mă mai interesase, mă ajutase să imi ating țelul, încât trebuia sa  fiu mai rece de acum.

In cele din urmă m-am gandit să o aștept pe esplanadă. Am zărit-o de la distanță și imediat am remarcat mersul ei de divă, avea o grație si o senzualitate. Cred că divă este puțin spus!
Era la braț cu Coca, ah doamne! Alt moment mai bun nu își găsiseră să meargă împreună. Și știind ca nu i-am răspuns Cocăi la mesaj, eram pus intr-o ipostaza urâtă. Așa că, apropiindu-se de mine am tras-o pe Sara lângă mine si am pupat-o. Aceasta luându-și la revedere de la prietena ei, plecând in drumul nostru..

Dragă domnișoară dirigintă, vreau sa iti Multumesc fiindcă datorită tie nu am luat bacalaureatul la Limba si literatura romană. Dar vei rămâne mereu în inima mea, pentru palmele trase.