Gânduri.

Capitolul IX

Aveam nevoie de puțină inspirație. Vreau sa o sun pe ea, dar imi e frică, nu stiu daca imi va Răspunde. Si nu vreau sa insist. Mai bine îi trimit un mesaj vocal. Vreau sa vad doar ce face, cum se simte. Am nevoie să îi aud glasul.

Cu Elisa imi mergea bine faptul ca eram atat de îndrăgostit ma schimbase radical. Ochii imi stecleau, aveam fluturi in stomac și eram cu totul aerian. Ma gandeam doar la ea, la nimic altceva. In viata mea nu mai exista o altă fată. Nu puteam percepe ideea de a o înșela.. dânsa era tot ce aveam nevoie.
Ne-a mers bine o perioadă de timp, ne întâlneam mereu in pauza mare. Si atât, nu ne sufocam in fiecare pauza ca si ceilalti. Iar după ore, ori chiulea ea, ori eu. Preferam sa stăm pe esplanada orașului care era vai de capul ei pe atunci. Puseseră niste bănci noi si schimbase pavajul. Întrucât ii schimbase cu totul aspectul, iar pentru ornament erau plantați niste brăduți care aveau sa fie împodobiți de Crăciun.

Orașul meu natal, e modest. Cu un singur restaurant si nici un hypermarket. Doar magazine mixte si multe, multe crâșme. De fapt ăsta e si Țelul moldoveanului să aștepte poștașul cu pensia sau Șomajul și sa dea bir cu fugiți la crâșma cea mai învecinată. Nu crede ca se consumă licori d-alea scumpe, ci otravă la 1 leu suta, adio mama, sau cum se numeste. Fumează țigări la bucată, made-n Ucraina. Și-si petrec toată ziua asa, încât nu le mai trebe' nici mâncare. Iar spre final îi vezi cum se cară unul pe altul-n spate.
De asta am ajuns de râsul lumii. La potențialul ce il avem, vorbind de resursele naturale si bogăția ce natura ne-a dat-o, suntem printre ultimii producători din Europa. Importăm toate produsele de la vecinii nostri. Suntem o nație puturoasă, preferam sa stam cu coatele pe gard si sa-l barfim pe cutare. Iti doresc din inima, sa pleci macar o luna intr-o tara straina, sa-ti schimbi mentalitatea.
Sa lăsam toate astea, si sa-ti povestesc de Elisa.

A inceput sa prindă curaj, nu mai era fata timidă de odinioară. Mai ales cand încercam sa ii pun mana pe picior, sărea in sus de parcă ar fi fost curentată. Eu ma amuzam, si uneori se supăra ca faceam haz pe seama ei.
Si tot dintr-un lucru de ăsta banal, din vina mea desigur. Ne-am fost certat, încât nu mai dorea sa vorbească cu mine. Chiar nu imi aduc aminte, si stiu doar că m-am străduit nespus de mult ca sa o împac.

Ea a fost prima cărei i-am scris o scrisoare. Nu erau cuvinte romantice, ca pe atunci nu eram atât de deștept încât sa scriu poeme si poezii. Doar niste fraze, scrise la miezul nopții pe fundalul melodiei noi doi-George hora&nane.
Aveam nevoie de ajutor, fiindcă ea nu vroia sa ma vadă in fața ochilor, asa că.. i-am luat un buchet de trandafiri si împreuna cu scrisoarea i-am lăsat elevilor de serviciu. Cu motivul sa il ducă in pauza mare, la Elisa. Țin sa Menționez că, afara era un ger cumplit. Asa că sărăcuții trandafiri au fost digerat, si la impactul cu căldura s-au ofilit. Tot momentul meu se stricase, iar colegele ei făceau haz de mine. Ca nu am fost in stare sa aduc nici macar 5 tranfafiri ca atare.
In timp ce veneam spre școală , mergând țantoș pe esplanadă dau de niste fete, care-mi zâmbesc pervers.
Acum conștientizez, ca una dintre tipe avea sa fie cu mine mai tarziu.

Ma simteam destul de aiurea, mai ales ca încercam din răsputeri sa aflu reacția ei. E cel mai urat lucru posibil. Cand esti pe cale sa afli un răspuns iar acesta întârzie sa vină. De parcă viata ta sta atârnată in două cuvinte.
Eram nerăbdător sa aflu ce s-a întâmplat, si nu doream sa o contactez pe ea personal.
Am chemat-o pe prietena ei, si o luasem la interogatoriu.
Anca, era o tipă mișto. Cu ochii căprui si un par castaniu. Era sublimă! Și dorită de mulți baieti de prin liceu. Mă atrăgea mai mult decat Elisa.
Ah! Mi-am amintit, din vina Ancăi, ne-am fost despartit. Că fără sa vreau i-am facut niste avansuri. Dar, nu puteam rezista ispitei.

In cele din urmă, la rugămințile prietenei ei, ne-am împăcat. Cel mai dulce moment pot spune, cand nu iti vezi persoana iubită timp de câteva zile, si, apoi deodată o ai in fața ochilor. Știind ca este numai a ta. Dar oare pentru cat timp avea sa fie?