II. Răspunsuri și consecințe

323 14 0
                                    


Un sunet prea bine cunoscut îi atrage atenția fetei din a mai arunca săgeți din ochi în minunatul buchet de flori, primise un mesaj și chiar daca nu știa de la cine, presimtea ca admiratorul ei a contactat-o. Lua rapid telefonul și citii mesajul de la numarul necunoscut.

"Nu-mi spune ca ești alergică la trandafiri"

"Nu sunt..." Îi scrise fata.

"Atunci de ce nu îi atingi?"

"Pentru că sunt alergică la clișee. Cine ești!?"

"Întrebarea corectă este unde sunt? :))"

"Îți zic eu unde ești... Ce vrei de la mine?"

"Să-mi spui daca îți plac trandafirii și încă ceva."

"Ceva ce?"

"Mai întâi îmi răspunzi la prima întrebare."

Caroline pufni nervoasă, cine se credea el sa îi vorbească așa.

"Faci degeaba pe misteriosul, nu îți merge. Îți blochez numărul!"

"Nu ai face așa ceva, frumoaso"

"De unde știi? Ești așa sigur pe tine."

"Pentru ca esti intrigata și vrei sa știi mai mult"

Enervantă de comportamentul necunoscutului, dar în același timp și speriată de ceea ce se întâmplă, Caroline nici nu se mai gândi, prinse buchetul ieșind cu el pe terasa camerei sale.

Dacă mă vede, cu atat mai bine, gândi ea cu un zâmbet pe chip.

Se pregăti pentru ceea ce o să facă, apoi fără nici un pic de reținere, lovi puternic buchetul, de câteva ori de balustrada din oțel.

Imediat nonșalant aruncă peste aceasta ceea ce mai rămăsese din flori, jos la doua etaje distanță. Luând telefonul razand.

"Dacă mi-au placut florile? Le-am adorat, dar mi-au cam murdarit balustrada. "

"...au fost scumpe..."

"Nu mă încălzește cu nimic, nu mi-ai răspuns la întrebări, nu îți apreciez cadoul, ciudatule"

SentUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum