XV. Muncă

180 9 0
                                    

Evident că toată lumea lui se învartea în jurul ei. Frumoasa lui cu ochii azurii. Persoana care...

Persoana care tocmai ce intra pe giganticele uși ale firmei. Ar fi putut să o recunoască de la un kilometru.

Christopher își aranjă stângaci sacoul pe corp și o privi cum trecea stând dreaptă, mergând elegant exact prin fața ochilor săi.

Douzeci de minute mai târziu, tatăl sau anunțase deja repartizarea voluntarilor. Cine avea să le fie ghid pe tot parcursul vizitei lor, dar și mentor.

Nu putea descrie sentimentul care îl stăpâni atunci când îi auzi numele lui Caroline strigat, aceasta se ridică în picioare, așezându-și mai bine ochelarii pe nas. Arăta splendid, iar ochelarii îi dădeau un aer mult mai matur, dar firul i se rupse când îi auzi numele însoțitorului.

Aproape se ridicase el, ca să meargă înspre ea, dar colegul cu numele strigat fu mai rapid, scoțându-l din transa sa. Tot cerul i se prăbuși în cap, când își dădu seama că nu el urma să fie ghidul ei.

Tatăl sau ranjea satisfacut într-un colt, situația îl amuza mai ceva ca discuția avută cu fiul său înainte.

Așa, blegule, dacă vrei să o ai trebuie să muncești pentru asta!

SentUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum