Sent

XXXI. Recunoașterea

Nu doar ca era cât pe ce să verse paharul cu ceai fierbinte, dar se și îneca, clătinându-se instabil pe propriile ei picioare.

- Christoph! Exclama ea șocată, cu ochii cat cepele. El se opri imediat, văzându-i dezechilibrul și prinzând-o zdravăn de mana, o stabiliză pe picioare.

- Șocată? Întrebă el ironic, dându-si seama că dacă el se maturizase și nu mai era puștanul de altă dată, Caroline încă avea aceleași expresii faciale copilărește și părea aproape neschimbată, poate doar mai frumoasa decât și-o amintea.

- Doar puțin! Dădu ea un răspuns categoric, ce îl facu pe Cristopher să râdă amuzat.

- Bine, pentru că eu am fost foarte șocat să te văd mergând pe aici.

Caroline imediat de prinse de tonul său incert, simțind mica minciună cum zbura prin aer. Rotitele din minte i se puseră în mișcare rapid, Cristoph pe care îl știa ea nu ar fi așteptat nici măcar o secundă pentru a aborda-o, el o văzuse și nu îndrăznise să îi spună nici un cuvânt?

- Da? Întrebă ea sceptică. Ce ai zice să ne vedem în seara asta? Ca să mai vorbim. Îi propuse Caroline sigură pe sine, un plan amuzant creându-se în mintea ei.

Cristopher fu uimit de propunerea rapidă, dar acceptă de îndată, certându-se mental, căci el trebuia să o invite primul.