Frica îi invada tot corpul. Tremura efectiv, nu dorea să facă un pas, nu putea, era paralizată de teamă.
În fața ei, era desfăsurat un tabel plin cu numele tuturor celor admiși sau respinși. Era și ea acolo. Nu își vedea numele, dar era. Trebuia să fie.
El nu îi mai trimisese vreun mesaj. Iar asta o neliniștea mai mult decât și-ar fi dorit.
El nu mai dăduse vreun semn de viață. Ceea ce o făcea să creadă că uitase de existența ei....
Mai bine...
Sau nu neapărat...
Un bâzâit scurt îi atrase atenția. Ecranul telefonului se deschise, apărând pe acesta o nouă notificare, dar Caroline nu o vazu. O amețeală cruntă puse stăpânire pe ea, și abia se ținu pe picioare. Mai avusese migrene, dat nici una la fel ca asta.
Durerea înaintă rapid până în tâmple, unde își facu de cap. Eva închise ochii strans, punându-si mâinile în par.
Ce Dumnezeu mi se întâmplă?
Reuși să privească în față, dar nu se uita la panoul cu rezultate. Privea prin el.
Telefonul nu se oprea din vibrat, la fiecare zece secunde un mesaj nou.
Dar ea uitase de el de mult.
CITEȘTI
Sent
Short StoryEa? Ea nu știe nimic despre el. El? El i-a memorat programul săptămânal. Ea? Ea se simte intimidată când vorbește cu el. El? El este intimidant. Ea? Ea studiază mult. El? El o studiază pe ea. Se spune că pentru a stinge un incendiu trebuie să porne...
