Sent

XVII. Verde crud

Lumina dimineții o făcu să-și deschidă ochii. Caroline răsuflă ușurată, ridicându-se din pat. 

După o săptămână plina de emoții, în sfârșit a venit cel mai asteptat lucru... week-end-ul... pauza.

Următoarele săptămâni urmau să fie chinuitoare, pentru că nici ea nu mai știa ce desenase pe foaie. Ura să aștepte rezultatele, era mai stresata ca înainte de examen și uita ce facuse, avea probleme căci acum, după ce terminase perioada testelor, se subestima și își făcea rău singură.

Dar un singur lucru și-l amintea. La subiectul pentru desen, îi picase tabloul artistic, abstract și se gândise la el... Absurd, căci o enerva să se gândească la el, la secretele lui și la faptul ca îi era necunoscut, însă inevitabil îi invada mintea.

Se gândise cat de abstract îi era el, ca un desen frumos, dar complicat.

Desenase o umbră, ceva ascuns, exact ca el, o persoană care te intrigă, care te facea sa vrei mai mult, dar te dezamăgea, caci nu îți dădea mai mult. Din acea siluetă neagră, ochii reprezentau singurul lucru e care îl puteai distinge. Erau de un verde crud, ca iarba. Nu știa de ce îi făcuse ochii verzi, se gândea că așa arăta un om viclean, ca el.

Caci el era viclean, nu? Și misterios. Dubios, toată situația era de altfel dubioasă. 

Ochii verzi. Oare chiar îi avea verzi? Sau oare avea Caroline nevoie de un psihiatru. Plauzibile ambele variante.

Verde crud. Rebel. Încăpățânat. Gelos. Obsedat. Cu idei oribile de cadouri!