Betia sangelui

Campitolul 5. Sfarsit!

In chip straniu, după o tăcere indelungată, Edgler Vess spuse:

— Vie şi neatinsă.

Ea ştia că nu-şi spusese rugăciunea cu voce tare.

— Vie şi neatinsă, repetă el. Asta spuneai… mai devreme, pe scări, cand ai coborat la Ariei?

Ea il privi mută.

— Asta spuneai?

— Da, ii răspunse, in cele din urmă.

— M-am tot mirat. Iţi pronunţai numele şi pe urmă aceste trei cuvinte, deşi n-avea niciun sens, pentru că atunci nu-ţi ştiam numele. Nu ştiam că te cheamă Chyna Shepherd.

işi indepărtă privirea şi se uită pe fereastră. Unul dintre dobermani bantuia prin curtea din spate.

— A fost o rugăciune? intrebă Vess.

Cuprinsă de dezolare, Chyna nu se gandise că el ar mai putea- o inspăimanta in vreun fel, dar se inşelase. Intuiţia lui era inspăimantătoare şi nu in totalitate explicabilă.

işi mută ochii de la caine şi intalni privirea lui Vess. Preţ de-o clipă văzu in ochii lui cainele, ii văzu faţa cea intunecată şi nemiloasă.

— A fost o rugăciune? intrebă el din nou.

— Da.

— Chyna, tu crezi, acolo, adanc in sufletul tău, că Dumnezeu există cu adevărat? Hai, fii sinceră acum, nu numai cu mine, ci cu tine insăţi.

Cu puţin timp in urmă fusese aproape sigură că răspunsul la această intrebare este „da“. Acum tăcu.

— Chiar dacă Dumnezeu există, spuse Vess, ştie el oare că tu exişti?

. Ea mai luă o muşcătură din omletă. Acum părea mai unsuroasă decat inainte. Ouăle, untul, branza, toate erau prea săţioase, i se lipeau de gură şi abia putea să inghită.

Lăsă jos furculiţa. Terminase. Nu mancase mai mult de-o treime din ce avea in farfurie.

Vess işi termină şi el omleta şi işi incheie masa cu o cafea din care nu-i oferi şi ei – fară indoială pentru că se gandea că va incerca să-i arunce lichidul fierbinte in ochi.

— Arăţi atat de abătută, spuse Vess.

Ea nu răspunse.

— Te simţi ratată, nu? Ai ratat-o pe biata Ariei, pe tine şi pe Dumnezeu, dacă El există.

— Ce vrei de la mine? intrebă Chyna. De fapt, vru să spună:

„De ce mă faci să suport acest calvar, de ce nu mă omori şi nu termini cu mine?“

— Incă nu m-am gandit, răspunse Vess. Dar orice urmează să-ţi fac, să ştii că va fi ceva special. Simt că eşti o persoană aparte, indiferent de ceea ce crezi tu despre tine, şi indiferent ce vom face impreună, va fi ceva… intens.

Chyna inchise ochii şi se intrebă dacă după toţi aceşti ani mai reuşeşte să găsească din nou Namia.

— Nu pot să-ţi precizez ce vreau de la tine, dar n-am nicio indoială asupra a ceea ce vreau de la Ariei. N-ai vrea să auzi ce intenţii am cu ea?

Cu siguranţă, Chyna era prea inaintată in varstă să mai poată crede in ceva, chiar şi in şifonierul magic prin care păşea intr-o lume minunată. Vocea lui Vess ieşi din lumea ei interioară, de cenuşă, ca şi cum acesta ar fi locuit acolo aşa cum locuia in lumea reală.

—Ţi-am pus o intrebare, Chyna. Iţi aminteşti de inţelegerea noastră? Ori răspunzi la ea, ori iţi decupez o bucăţică din faţă. N-ai vrea să auzi ce intenţii am cu Ariei?