Betia sangelui

Capitolul 4

Putere inseamnă nepăsarea rece faţă de suferinţa celorlalţi. Putere inseamnă să-ţi tragi seva din moartea celorlalţi, aşa cum aceste puternice păduri işi trag seva din perpetua descompunere a tot ceea ce a trăit candva, pentru scurtă vreme, in preajma lor. Şi aceste consideraţii constituie, o parte din filosofia de viaţă a lui Edgler Vess.

Priii geamul deschis, respiră mireasma pădurii şi moleculele de aer parfumat i se lipesc de plămani, puterea aceasta neingenuncheată de milenii ii intră in sangele proaspăt oxigenat, pulsează in inimă, ii pătrunde in tot corpul, il umple de forţă şi energie.

Putere inseamnă Dumnezeu, Dumnezeu inseamnă natură, natura este putere, iar puterea se află in el.

Propria lui putere creşte necontenit.

Dacă ar practica vreo formă de veneraţie religioasă, atunci ar fi un panteist inflăcărat, dedicat credinţei că toate lucrurile "sunt sacre, fiecare copac, fiecare fir de iarbă, fiecare floare, fiecare pasăre şi insectă. In timpurile noastre, lumea e plină de panteişti.

Dacă li s-ar alătura, s-ar simţi in largul lui printre ei. Cand totul este sacru, nimic nu este cu adevărat sacru. Pentru el, tocmai in asta constă frumuseţea panteismului. Dacă viaţa unui copil valorează tot atat cat aceea a unei bufniţe, atunci Vess poate ucide fetişcane drăguţe cu acelaşi aer lejef cu care striveşte din greşeală un scorpion sub talpă, fară ca problemele de conştiinţă să fie mai grave decat in cazul din urmă, dar cu o plăcere simţitor mai mare.

El insă nu incearcă nicio formă de veneraţie.

in timp ce ia curba să iasă pe drumul drept, străjuit de copaci şi mai groşi decat văzuse inainte, oasele albe, puternice ale fulgerului impung prin pielea neagră a cerului. Un tunet ca un răget de manie face ca aerul să se infioare.

Ploaia spală mirosul fulgerului. Două semne ale puterii – fulgerul şi arborii sequoia –, electricitatea şi timpul, căldura neindurătoare şi răbdarea indiferentă ii sunt oferite acum, iar el inhalează mireasma profund, cu nesaţ.

Pentru că a ales acest drum lateral, prin pădure, de-a lungul coastei, va mai trece o jumătate de oră, sau chiar o oră, pană să ajungă iar pe autostrada 101, pe la sud de Eureka. Depinde de viteză şi de intensitatea furtunii. Cu toate că e nerăbdător să ajungă acasă, la Ariei, nu poate rezista atracţiei pe care o exercită pădurea de sequoia.

in spate ii apar nişte faruri, pe care le vede in oglinda laterală.

De aproape o oră l-a tot urmărit cineva pe şosea, cineva care a păstrat o oarecare distanţă. Aceasta trebuie să fie o altă maşină, pentru că şoferul e mai agresiv decat cel de pe autostradă şi micşorează rapid distanţa dintre vehicule.

Neobosită, cealaltă maşină – o Honda – trece langă rulotă, pe o alee cu sens unic, deşi nu e zonă de trecere. Nu se mai zăreşte nicio altă maşină, dar Honda nu mai are timp să facă manevra completă inainte de următoarea curbă fară vizibilitate, mai ales că drumul este inşelător din cauza ploii.

Vess reduce viteza.

Honda care goneşte nebuneşte il depăşeşte.

Vess se uită prin parbriz şi abia dacă zăreşte o fracţiune de secundă persoana de la volan, pentru că ploaia şi ştergătoarele de parbriz il impiedică să vadă mai mult. Are iluzia unei cămăşi de culoare roşu-inchis sau poate a unui sweater. O mană albă pe volan. Are incheietura destul de subţire pentru a sugera că şoferul este, foarte probabil, o femeie. Pare singură. Pe urmă maşina il depăşeşte, astfel incat el nu mai poate vedea parbrizul.

Ambele vehicule se apropie in viteză de curbă.

Vess reduce viteza şi mai mult.

Prin geamul deschis, aude scarţaitul Hondei cand persoana de la volan accelerează. Toată puterea formidabilă a motorului pare de-o slăbiciune patetică in aceste cranguri maiestuoase, ca bazaitul furios al unui ţanţar intr-o turmă de elefanţi.