Bad Boys

Începutul unui vis

Nimeni nu mai dădea atenţie duetului, care cu câteva momente în urmă se bucura de un succes grozav. Până şi ei aşteptau cu gurile căscate clasamentul pe care îl făcuseră cei de la Panda Label, compania tatălui lui Ryan.

Domnul Takamura râse uşor, lăsând capul în pământ.Întinse mâna spre unul dintre domnii imbrăcaţi la costum pentru a lua un dosar. Mapa de piele din mâna lui ascundea dosarul cu numele norocoşilor. Şi iată că mâinile zbârcite scoaseră din el o foaie albă, lăsând restul foilor deoparte deoarece era restul contractului. 

-Copii, fiecare dintre voi va ajunge cu siguranţă un superstar, aşa cum şi-a dorit dar astăzi doar câţiva. Vă rog să faceţi un pas în faţă cei care vă auziţi numele.

Îşi drese glasul, aşezându-şi ochelarii bine şterşi pe nas şi rosti numele.

-Ryan Furume, rosti acesta puternic pentru a auzi toată lumea.

Bineînţeles, şoaptele nu întârziaseră să apară, spunând că fusese ales doar din cauza tatălui lui care era CEO-ul.

Ryan paşi dându-şi ochii peste cap cum obişnuia să facă.

-Hiro Daichi, Jun Watanabae, Gaara Hytashi, Hana Keiko, Rin Misaki şi Mie Saiki, compania Panda Label este onorată să antreneze viitoarele comori ale ţării.Vă rog să vă faceţi bagajele în seara aceasta, mâine o maşină va ajunge în faţa şcolii la ora 8 pentru a vă lua la internat.Păi, mă scuzaţi că am întrerupt ora, acum o să plec. La revedere, făcu cu mâna Takamura spre profesor iar mai apoi spre restul clasei. 

-Deci din câte văd, vedetele tot vedete rămân, zise profesorul râzând. Văd că sunteţi tare bucuroşi.

Normal,visul meu e realitate...

Îşi repeta în cap Hana care se întoarse spre Rin. Stătea pe loc si zâmbea din cauza Hanei care era în extaz datorită acestui lucru. Pe cealaltă parte şi băieţii înnebuniseră.

-Gaara, parcă tu trebuia să devi moştenitorul, nu credeam că tu îţi doreai să devi un cântăreţ. Şi toţi. Puteam să jur că aveam să ajung în cine ştie ce trupă cu ce drogaţi şi beţivi.

-Nici noi nu ştiam asta până acum. Taţii noştri erau împotrivă până acum.

-Se pare că cineva a vorbit cu ei, începu să râdă Ryan.

Hana şi Rin veniră lângă Mie care se tot uita în faţă gânditoare.

-Mie, nu eşti bucuroasă? Ar trebui să ţopăi nu să stai degeaba, începu Hana să râdă şi să o gâdile.

-Pentru voi, oamenii normali văd că e ceva foarte neobişnuit, adică la ce mă pot aştepta de la voi? Ce stupid...

Nimeni nu îi vorbise urât însă aşa era ea, necomunicativă şi fără speranţă.

Ajunseseră acasă, deoarece orele se terminaseră, deşi târziu se terminaseră fără vreun incident cum se întâmpla deobicei.

Hana intră pe uşă, ca de obicei cu zâmbetul pe buze şi ţipând în gura mare că reuşise să intre în compania prietenilor de familie.

-Am intraaaaaaaaaaaaaat!! Oftică-te tată!!!!

-De ce să mă oftic? veni tatăl ei din living. Ai intrat pe uşa? Felicitări, eşti fată mare.

-Nu pot să cred, ce om!!!! Oftică-te pentru că am intrat la Panda Label, iar mâine vei scăpa de mine.

-Nimeni nu pleacă din casa asta, se auzi vocea mamei coborând de pe scări cu un şorţ.

-Mamă, o să fiu celebră, un superstar adevărat, cum vezi la televizor. O să fie real.

-Felicitări scumpa mamei, vino la mine.

Iar aceasta o îmbrăţişă cu putere pupând-o pe toate părţile.

Noaptea era lungă,aşa că trebuia să lucreze la bagajul ei . Aruncând pe jos tot felul de hârtiuţe de care nici măcar nu avea nevoie până ce găsi acea poză.