Bad Boys

Lungă călătorie către succes

Poza pe care încercase să o ascundă atât de mult îi apăruse din nou în faţă. Ochii lui de un maro închis o făceau să îşi piardă firea,ce să mai spunem despre părul vâlvoi aşezat pe o parte care cerea pieptănat. Îşi aducea aminte ziua aceea,în care poza fusese făcută din amuzament dar din ea ieşise o amintire de neuitat. Noaptea aceea când inima îi bătea cu putere pentru prima oară. Aroma de scorţişoară ce năvălise în cameră şi el,şi el...degeabă. Memoriile pe care şi le creease singură,amintiri care probabil erau de mult uitate în capul lui plin de aroganţă şi de lucruri nefolositoare.

Se uită în oglindă. La fel de zâmbitoare,la fel de frumoasă cum se ştia din totdeauna. O fată cu capul în nori cu visul de a deveni un star adevărat pe marile scene.

Eşti creaţia Domnului,Hana,ar trebui să te mândreşti cu asta în fiecare zi.

Oglinda era un fel de cel mai bun prieten pentru ea. Acolo îşi exprima sentimentele faţă de băieţi,râdea,spunea secretele şi plângea în acelaşi timp. Erau unele secrete pe care nu le putea impărtăşi câteodată cu mama ei aşa că venea la oglindă şi spunea. Tăcea mereu şi îi asculta plânsetele sau bucuriile,depinzând de situaţie.

Aruncă un surâs către oglinda care se uita din nou spre ea şi continuă împachetarea bagajelor.

-Împăturesc,împăturesc,nu,m-am plictisit. Ce mai e nou pe KakaoTalk ?

Era în grupul clasei unde,de obicei,lumea căuta tema la diferite materii,depinzând de gradul pe care îl avea la fiecare. Aşa că tastă codul telefonului ei şi apăsă cu degetul pe aplicaţia galbenă ce avea în mijloc o fetiţă cu gioben.

Conversaţia de pe KakaoTalk:

X: Pff,ai văzut cine a fost aleasă la Panda Label?

Y: Da,cum să nu? Eram lângă tine,îţi aminteşti?

X: O,exact. Au intrat pe pile,îţi dai seama,Ryan fiind copilul şefului...

Y: Nu te lua de Ryan,nu a greşit cu nimic. Faza nasoală e că a intrat prostovana aia de Hana. Frate,n-are pic de talent şi e şi naşpa.

X: Băi,nu sunt şi ei în grupul ăsta? DUMB!!!

Conversaţia se încheiase fără niciun cuvânt în plus. Hana simţea cum un tremur îi invadează întreg trupul,din cap până în picioare. Tremurul se transformă într-o durere usturătoare care o făcu să cadă la pământ. Era o durere îngrozitoare pe care o simţise în trecut ,când lumea îşi bătea joc de ea cu fiecare mişcare pe care o săvârşa. Nu era provocată de vreo lovitură,era durerea jignirii pe care o resimţea până în vene.

Stătea pe jos şi se rostogloea ca un copil de grădiniţă. Uitase de bagaj sau că tefelonul suna ca disperatul lângă ea pe parchetul rece. Îşi făcu curaj şi se ridică în picioare scoţând din sertarul noptierei o acadea verde. Îi desfăcu ambalajul care era al naibii de greu de desfăcut,oftă adânc şi îşi reluă bagajele.

În jurul orei 0:00, mama ei intră în cameră,încercând să îi spună să se culce. Avea o zi grea însă, după ce se uită atent în camera întunecată,unde numai o rază a lunii se putea distinge,îşi găsii odorul stând pe jos,încovoiat ca un ghem şi dormind. Îi era şi ei dor de astfel de vremuri,când obişnuia să ia o pătură din camera ei şi să o aşeze pestea ea şi tatăl ei care adormeau la televizorul aprins pe  Wrestling.

O ridică încet şi o aşeză în plapumă răsucind-o ca o mamă grijulie,apoi continuă ea să îi facă bagajul .

De data această o rază de lumină îşi făcea prezenţa simţită în camera de la etajul al doilea al casei,unde locuia Hana,una dintre norocoşii câştigători a celor de la Panda Label. Ceasul anunţa ora 7:20,ora la care o trezea mama ei zilnic.Întârziată,mama intră în cameră cu un minut mai târziu aducând o tavă cu clătite şi sirop de arţar alături de un pahar cu suc de portocale.

-Wow,mamă,zise ea cu ochii închişi,surpriza aceasta o faci doar de ziua mea.

-Scumpa mamei,te-ai trezit?

-Nu mamă,sunt somnambulă,râse. Normal că sunt trează,femeia de la radio mă trezeşte în fiecare zi.

-Sper că nu ai uitat că azi e o zi importantă.

-Oooo Doamne,bagajul meu!!! O să ajung măturătoare şi nu o să mă căsătoresc,asta însemnând că o să mor singură cu 10 pisici. Doamne,cu ce ţi-am greşit?!?!?!?!?!?!

-Calmează-te draga mea, ţi l-am făcut eu aseară.

-Eşti cea mai bună mamă dintre toate. Eşti mai bună decât prevede legea. Te ador!

-Şi eu scumpa mea,şi eu.

Înfulecă micul dejun ca şi când ar fi fost o bucată  de pâine şi se târî până la baie, unde se blestemă că a mâncat cu atâta viteză. Îşi luă periuţa de dinţi şi îşi începu ritualul de dimineaţă. Dansul ei era unic,înveselind astfel toată casa,mai puţin atunci când dădea pastă de dinţi pe jos. Mama ei se transforma într-o fiinţă stranie venită din altă lume care nu putea fi învinsă. Tatăl ei,"wrestler" cum obişnuia ea să îl numească,venea de partea ei şi încerca să transforme balaurul în femeia calmă,care era când nu era nimic dat pe jos.

Hainele erau pregătite de  mama ei,chiar dacă se supărase din cauza pastei de dinţi.Pe pat sătea întinsă o rochiţă albă,destul de scurtă,împodobită cu năsturei negrii ce îi dădeau un aspect elegant pe o parte iar copilăresc pe cealaltă.

Glasul puternic al Hanei se auzi de la ea din cameră : Mulţumeeeeeesc mamăăăăăă! iar replica se întoarse pe acelaşi ton : O să trezeşti vecinii!

Hana aruncă o ultimă privire în oglindă,după ce îşi aşeză pe cap eşarfa roşie cu puncte albă.

O să fie bine,o să vezi.

Luă cheile din coşuleţul de lângă cuier,îşi îmbrăţişă părinţii cu putere şi deschise maşina din cheie. Urma o lungă călătorie către o carieră de succes...