Bad Boys

Uşile deschise

După cele 45 de minute pline de emoţii cu limuzina,împreună cu ceilalţi copii poate nu la fel de entuziasmaţi ca ea,ajunseseră la cămin. O clădire albă,construită cu un lift pe dinafară şi multe geamuri care te lăsau să arunci o privire spre interior, se vedea la orizont. Urmărea deseori dramele coreene şi asculta kpop,fiind de altfel un E.L.F ( un fan al celor de la Super Junior),vazând mereu casele scumpe ale băieţilor bogaţi şi răi care se îndrăgosteau de fata cea săracă şi dură.Mereu ajungea să vorbească despre dragoste,chiar dacă îi cereai o gumă. Poveştile de pe Wattpad,pe care le citea în fiecare seară,ajungând să le termine spre dimineaţă,le imagina cu personaje din lumea coreeană. Privea pe geamul fumuriu al limuzinei albe,oprită,pomii ce înconjurau clădirea.

-Mă scuzaţi,se deschise brusc portiera,dar am ajuns,îi zâmbi domnul Takamura.

Era singura care nu coborâse.Aşa că se ajută de mâna domnului în vârstă cu ochelari şi coborî,ducându-se spre portbagaj şi scoţându-şi bagajele.

-Tu nu asculţi niciodată ce zic! Unde te gândeai de data asta ? zise Rin nervoasă.

-Presupun că am fost captivată de peisaj,ştii cum sunt.

-Aşa îţi închipui tu că eşti într-o telenovelă,începu ea să o tachineze. Cică suntem colege de cameră.

-Serios ?

-Nu,ştii doar că nu te suport! râse ea din nou.

Rin îşi puse mâna pe umărul stâng al Hanei şi înaintară spre intrare. Cele trei fete se holbau la candelabrul îmbrăcat în diamante care stătea deasupra lor. Totul era atât de elegant. Podeaua era din marmură iar în jurul lor vase scumpe din porţelan dădeau o atmosferă veche. Ryan şi ceilalţi,care erau obişnuiţi cu aşa ceva, doar râdeau de naivitatea fetelor.

-Serios acum,cât mai aveţi de gând să admiraţi?

-Cât va trebui,spuse Hana în timp ce ochii îi scăpărau.

Totul începea să tremure în corpul ei.Nu se minuna de tot ce o inconjura ci mai de grabă ce avea să facă.  Cum avea ea să stea departe de casă ? Îşi amintea de tabăra din clasa a-4-a când a început să plângă după ai ei după ce petrecuse 5 zile la 20 de km de casă. Avea să simtă acea durere pe care obişnuia să o aibă când era departe de cei dragi. 

-Stop! se auzi o voce din spatele lor.

Toţi ochi priviră spre aceeaşi direcţie. Un om plinuţ,cu nişte ochelari aşezaţi cu grijă pe nas,încerca să îşi tragă sufletul cu o mână pe un genunchi şi gâfâind.

-Schimbare de planuri. Am primit ordine în legătură cu camerele pe care aveţi să le împărţiţi.

Zâmbetele pieriră odată cu auzirea veştii. Ce putea să însemne asta? Neliniştea dispăruse petru o secundă în interiorul fieăcuruia gândindu-se că poate a picat cu celălalt cel mai bun prieten al lui. Când,după câteva momente de respiro,în stomacurile fiecăruia se dădea o bătălie cu el însuşi.

-Fiecare fată va sta cu un băiat în afară de doi băieţi,nenorocoşii de altfel,râse acesta.

-Ce vrea să însemne asta? luă cuvântul Ryan. Merg să vorbesc direct cu tatăl meu.

-Mă tem că este imposibil. Ordinul nu este venit de la director ci de la cel care conduce cam totul aici.

-O,nu! se auzi glasul tremurat a lui Ryan.

Toţi cei care îl cunoşteau,ştiau despre ce vorbeşte omul plinuţ care îşi rearanjaze ochelarii tacticos. Marele om,din spatele acestei companii era nimeni alta decât mama lui Ryan care la prima vedere era o femeie copilăroasă şi inocentă. Şi chiar aşa era dacă nu era enervată de cineva. Iar soţul ei,tatăl lui Ryan,nu avea nicio putere asupra ei .

O durere de cap o făcuse pe Hana să îşi îndrepte mâna spre cap ştiind despre ce era vorba. De multe ori mama lui Ryan,doamna Furume,o invitase la ceai pe ea. Acum înţelegea că deşi mama ei era una dintre cele mai bune prietene ale ei,doar pe ea,pe Hana, o invita la cină. Probabil credea că o să aibă un nepot la fel de frumos,precum Hana.

Lista fusese ataşată cu ajutorul unei benzi de uşa ce ducea spre living,unde se despărţeau camerele. Îmbulzeala era destul de mare,vrând fiecare să vadă cu cine a picat.

Lista cu persoanele şi cu camerele: 

Apartamentul 1: Hiro şi Jun

Amândoi erau în extaz. Rugăciunile funcţionau. Deşi erau supranumiţi bad boys,nu avuseseră încă vreo aventură cu o femeie. Nu e ca şi cum Gaara sau Ryan ar fi avut dar ceilalţi doi erau copilăroşi pentru vârsta lor.

Apartamentul 2: Mie şi Dai

Toată lumea se holba încercând să desluşească cine este Dai. Mai ales că Mie chiar se întreba dacă are nevoie de un control la oftalmolog,crezând că nu a văzut bine.  Un nume cunoscut ei,dar nu putea fi acel Dai.

Apartamentul 3: Rin şi Gaara 

Şi-au aruncat nişte priviri neutre. Nu se cunoşteau prea bine iar Gaara ştia cum să se comporte în faţa unei fete,totuşi ceva îl făcea să fie neliniştit. Poate că sclipirea ochilor negrii adânci ai lui Rin în care i se putea observa reflexia. La rândul ei, Rin,nu lăsa nimic să se arate pe dinafară. Totul se lupta în interiorul ei,care ştia cum e să dormi cu un bărbat în cameră. Obişnuia să doarmă cu tatăl ei când era mică,dar el era un tată,nu un băiat străin,drăguţ care o privea ca şi cum ar vrea să o citească.

Apartamenul 4 şi cel din urmă : Hana şi Ryan

Hana privea în gol dar ştia că asta avea să se întâmple imediat ce auzise replicile acelui om. Ryan era pus pe gânduri de ce avea să facă în continuare. Cum să se comporte? Cum să acorde intimitate? Cum să împartă camera cu altcineva şi mai exact cu o fată pe care nu o suporta,stând singur 18 ani ? Întrebările le umpleau amândurora capul cu fel şi fel de scenarii.

Uşile cele mari se deschiseră iar cei 7 tineri aşteptau sprijinţi de bagaje cu un background înspăimântător deoarece afară începuse furtuna,exact cum avea să se întâmple şi înăuntru.

*Nota autorului: Nu am arătat nimănui povestea. Adică vreau să spun că nimeni dintre prieteni sau familie nu ştie de ea. Aşa că am nevoie de o părere. Dacă mai trebuie ceva adăugat sau scos. O să ascult orice sfat :3 ^.^ Mulţumesc tuturor celor care îşi fac timp să îmi citească povestea.