Bad Boys

Asta nu era in planul meu

Nopţile reci de primăvară trecuseră la fel de repede precum veniseră. Florile de cireş dăduseră viaţă cireşelor roşii iar vântul era din ce în ce mai blând. Aducea cu el un sentiment puternic,ca o vară de neuitat.

Hana deschise geamul camerei ei şi a lui Ryan lăsând parfumul plăcut al florilor sa se facă comod în camera cea mare. Ryan nu era acolo ca să o deranjeze . Peste o săptămână avea să debuteze împreună cu trupa lui,formată din Gaara,Hiro,Jun şi Dai.Melodia pe care o pergătiseră împreună cu producătorii avea să facă toată Japonia să recunoască măreaţa trupă,Overdose,aşa cum aveau să se numească. Aşa că la ora acutală se antrena într-un studio alături de ceilalţi membri.

Hana încă avea să mai aştepte cel puţin 6 luni până la debut. Era plictisitor acum că Ryan avea să se mute cu ceilalţi într-o casă. Cine avea să o mai deranjeze zi şi noapte cum o făcea el?  Doamne,Hana,la ce te tot gândeşti? o întrebă conştinţa ei supărată. La Ryan? Băiatul acela enervant care te-a torturat de când erai de-o şchioapă? . Stătea pe gânduri neştiind ce să-i răspundă propriei conştiinţe. Cred că sunt nebună. Am început să vorbesc cu mine singură din cauza unui lucru atât de banal. Vocea din capul ei se auzi din nou. Banal? Nu prea cred...

-Ieşi Dumnezeului de acolo!! Ce eşti tu? ţipă ea inroşindu-se. Conştiinţa mea,bineînţeles. Acum,trebuie să mă calmez. Citeşte de exemplu o carte sau du-te pe la Rin...stai. Rin e cu noul ei prieten. Uraa,o să mor singură cu 69 de pisici. Oh,nu din nou. Minte perversă! Dispari! şi cu câteva rotiri ale mâinii încercă să o facă să dispară. Am înnebunit de tot. Folosesc magie acum. Gata,calmează-te.

Aprinse telefonul,butonând în căutarea aplicaţiei cu muzică. Îşi luă căştile de pe masa din lemn de stejar,le fixă în ureche şi apăsă uşor cu degetul butonul  PLAY.

De curând urmărise un serial mai vechi care făcea parte dintre cele mai bune drame coreene. Ar fi vrut să-l urmărească şi a doua oară însă cum nu prea avea timp de el din cauza programului,se rezumă doar la ascultarea OST-ului. În mintea ei îşi imaginea acţiunea dintre Kim Do Jin (jucat de Jang Dong Gun) şi Seo Yi Soo (jucată de către frumoasa actriţă Kim Ha Neul.).

" I wish I had someone who suddenly arrived

And show me how the flowers grow and come out in winter field

I wish I had someone who tender to my heart

Someone who will share me precious time

Someday you will find me in th....."

Aşa adormise pentru a nu ştiu câta oară cu cartea în mână gândindu-se la cele două personaje din A Gentlman's Dignity pe melodia frumoasă de la Big Baby Driver.

După o săptămână.În seara debutul trupei de băieţi OVERDOSE.

-Pregătiţi-vă oameni buni.Începem în 5 minute strigă coordonatorul intrând peste băieţi.

-Băieţi,mai emoţionat ca în seara asta nu am fost şi nu o să fiu în viaţa mea.

-Sigur Hiro,te cred.

-De ce Gaara? Rapperul nostru principal e pregătit?

-Mai sigur ca niciodată.

-Oare fetele vor fi aici? În seara asta importantă?

-S-au creat nişte conexiuni interveni Ryan râzând.

-Vorbeşte Ryan. Şi cum e să stai cu Hana în cameră? Mişto,huh?

-Dacă vrei ţi-o dau ţie. Am deja pe altcineva.

Toţi erau şocaţi la auzul vorbelor lui. Erau foarte uniţi de când auziseră că vor forma o trupă dar niciodată nu-l auziseră pe Ryan vorbind despre o fată necunoscută lor. Fără ca cineva să mai poată interveni în această discuţie,difuzorul anunţă intrarea lor pe scenă.

Fiecare pas pe care îl făceau le făcea inima să bată cu o putere orbitoare. Nu apucau să salute pe nimeni din cauza concentrării lor. Nici între ei nu se putea auzi vreo vorbă. Şi iată-i pe scenă. O scenă imensă pe care ei aveau să debuteze,care avea să-i facă celebri în viitor. Iar în faţa lor întuneric. Nu ştiau dacă erau doritori care să le asculte performanţa din acea seară.

Fetele veniseră in partea laterală a scenei,împreună cu alte celebrităţi pentru a le putea urmări performanţa.

Nu se auzea niciun zgomot,nicio şoaptă. Băieţii se aşezaseră la fel cum repetaseră până acum. Erau gata să înceapă. La semnul lui Ryan,o muzică de operă se auzi în fundal. Abia atunci primele sunete s-au auzit Ohhhhhhh . Iar brusc un bass puternic a zdruncinat întreaga sala făcând persoane de toate vârstele să ţipe şi mai mult la vederea băieţilor arătoşi care dansau şi cântau in haine de stradă,cu bandane şi cu o grămadă de brăţări. Nu era acea tipică trupă japoneză care cânta rock,dând astfel mai multă amploare tonului.

La sfârşitul piesei,băieţii au fost introduşi rând pe rând de câtre preşedinte,tatăl lui Ryan,fără a da mai multe detalii legate de ei.

Fetele au început să aplaude şi i-au urmat pe băieţi în spatele scenei pentru a îi felicita şi pentru a le aduce câte un buchet de flori. Fiecare dintre ele aleseseră câte un băiat,după preferinţe,Hana rămânând mereu ultima la aceste chestii şi picând din greşeală ,cum ar zice celălalte fete,cu Ryan. Aşa că luă buchetul de trandafiri şi păşi spre el,încercând să falseze un zâmbet. Ciudat era că el stătea pe hol cu o altă fată,cunoscută,foarte cunoscută. Iar beculeţul se aprinse brusc. Era vedeta internaţională Haruki,o actriţă cu vreo 2-3 ani mai în vârsta decât Ryan.

Se tot holba la ei,nevrând să strice momentul. Devenea din ce in ce mai interesant. O mângâia pe spate iar ea îl mângâia pe obraz. Scârbos,îşi zise Hana în mintea ei şi dădu să plece când o zarvă mare se auzi în hol. Papparazzi se pare că auziseră de această relaţie iar Ryan se pare că se pregătise pentru ea. O luă pe Haruki şi o azvârli într-una dintre camerele de machiaj.

Era uimit din cauza vederii Hanei care stătea cu buchetul de flori în mână şocată de ceea ce văzuse.

Asta nu era în planul meu.

O luă pe Hana de mână şi fugi cu ea până într-o debara,unde ziarişti le pierduseră urma. Bătăile inimii erau din ce în ce mai puternice în piepturile amândurora. Strâmtoarea camerei cât o cutie de chibrituri îi făcu să-şi unească corpurile. DISPERARE!

                                                    ║▌│█│║▌║││█║▌│║║█║█║▌│█║▌│║║█

*Author's Note: Multumesc ca sunt persoane care continua sa imi citeasca povestea. Imi pare nespus de rau ca nu am putut posta mai des dar odata ce termin cu examenele,o sa am timp pentru tot. Asa ca cititi in continuare poveste pentru a afla pana unde ma poate duce pe mine imaginatia. ~Twinkle-Twinkle~