Blood in Manhattan » book l

Blood in Manhattan - Chapter 13

  Vântul bătea cu putere peste Manhattanul liniştit; era o seară de iarnă, una dintre acele nopţi în care ai sta sub pătură şi ai bea o cană de ciocolată caldă. Ai avea o carte groasă în mână, pe care probabil nu ai termina să o citeşti decât după ce se termină emisiunea ta preferată şi doar atunci când cana se goleşte. Dar nu toţi primim acest lucru.

  Revenind cu picioarele pe pământ, mi-am dat seama că ne aflam pe scara blocului, încă blocaţi din cauză că, aparent, cineva îmi distruse apartamentul. M-am apropiat uşor de dezastrul creat; toată munca mea, absolut tot ceea ce adunasem toţi anii ăştia.. era acum distrus. Mort. Devastat. 

  Noroc că nu mi-au dat foc la apartament sau aşa ceva. Ar fi fost o adevărată catastrofă. Fără să îmi dau seama, Ron se mişca din ce în ce mai repede, în spatele meu. Am observat cum se apleca în jos, şi atingea podeaua; avea un praf galben pe degete. Şi l-a apropiat de nas, pentru ca mai apoi să tuşască de câteva ori forţat. Şi-a şters mâna de cracul drept al pantalonilor. 

-Substanţa asta e toxică. E un fel de praf format dintr-un acid, care are proprietăţi speciale. Am citit despre asta. Ştii tu, acidul trece prin lucrurile solide; chestia asta e un fel de somnifer.

  Băiatul îşi arată caltăţile ascunse; poate ar fi de ajutor. Cel puţin pentru a mă ajuta să pornesc în căutarea acelui cip nenorocit. Părul său blond îi venea peste frunte, acoperindu-i un ochi, iar asta îmi dădea strania impresie că ar fi putut arăta ca un chimist scăpat de sub control. Dar nu asta era; de fapt, el lucra la un bar de la marginea Manhattanului, şi îşi căuta fratele mai mic. Deci nu era chiar atât de periculos.

  Mă gândeam că aş putea să-l sun pe W, însă după tot ceea ce se întâmplase, probabil se afla în patul lui, sub stricta observaţie a Viperei. Nu aveam de gând să întrerup acest proces ciudat de revenire, aşa că m-am decis ca noi doi să mergem în căutarea cipului. Mai întâi, ar fi trebuit să trecem pe la secţie pentru a-mi lua legitimaţia. Nu aveam de gând să mă prindă din nou. 

  Ron se uita la geam cu o privire stranie, ca şi când şi-ar fi dorit să găsească ceva în particulele infime de sticlă spartă. Ceva tremura în aer, sinistru; puteam simţi briza răcoroasă ce venea din aerul straniu al nopţii, însă nu-mi puteam explica ce s-a întâmplat cu starea băiatului. Mai înainte era hotărât şi dur, pentru părinţii şi fratele lui, iar acum este moale şi sensibil. Pot citi asta în ochii lui neiertători, ce te pătrundeau precum o săgeată bine ascuţită. Aş fi riscat şi aş fi pus întrebarea, însă îmi era teamă de reacţia lui. 

  Acesta s-a întors înspre mine, cu mici lacrimi cristaline în colţurile ochilor săi verzi şi puri. Înainte să pot să îi spun ceva, acesta mi-a arătat un obiect în spatele meu. M-am întors grăbită; covorul era plin de pete galbene, din praful identificat de el. Ne-a condus până la bucătărie, unde am găsit un bilet, mânjit cu această substanţă. Lângă acesta se afla un pliculeţ gol, şi un pix murdar. 

"Va suna nebunesc. Însă am căutat peste tot acea bucată de metal ce adăpostea informaţiile, şi nu este de găsit. Mi-am irosit-o. Toată viaţa. Ştiam că se afla pe aici pe undeva, şi tot ce trebuia să fac era să iau viaţa cuiva. Am făcut-o de foarte multe ori, şi nu am reuşit. Oricât de mult am încercat, oricât de mult am slujit-o pe ea, pentru aceasta nu a fost îndeajuns. A fost ideea mea. Proiectul, cipul, absolut totul. Ar fi fost un haos perfect. Însă nu am reuşit. Misunea a eşuat, aş că am scutit-o de treaba murdară. 

                                                                                                      16 februarie 2014, Kit Winters" 

-Am auzit de el, a rostit Ron, aceasta fiind a treia oară când îi aud vocea cristalină, de adolescent hotărât. Kit Winters a fondat proiectul Chaos din 1990. Poliţia l-a prins încercând să transporte droguri ilegal. Nimeni nu ştie cum a reuşit să scape din asta, însă, în 1995, s-a găsit un cadavru. Nu orice fel de cadavru. Era tăiat în bucăţi. Nici măcar nu au putut identifica dacă era femeie sau bărbat. El a fost suspect, însă acest lucru s-a uitat în timp. După aceea, în 2003, a fost condamnat la zece ani de închisoare pentru omucidere. Masacru în masă. Corpuri tăiate, organe lipsă. Nimeni nu ştia ce făcea cu ele. Făcea parte din proiectul Chaos. A fost elibeart anul trecut, însă mai multe presoane au declarat că l-au văzut sub diferite identităţi. De exemplu, paznicul de la hotelul Clifford. Acel masacru; cincizeci de răniţi şi cincisprezece morţi, de data asta întregi. O explozie. Acest acid a fost folosit pentru acel atac.