Sar scântei

Capitolul 10

Sage

Alarma telefonului indică că deja este dimineață. Arunc plapuma la o parte și mă ridic cu greu din pat, scot un prosop alb din dulap și mă îndrept spre baie. Intru sub duș mult prea repede, apa fiind încă rece. Iau buretele de baie roz, gelul de duș și încep să mă spăl. Vreau să spăl tot, tot ce s-a întâmplat cu Zayn, toate amintirile.. toate atingerile lui fierbinți. Fără să vreau sfârşesc plângând, nu vreau să o mai lungesc, vreau doar să plec. Ies de la duș și îmi acopăr trupul cu prosopul alb, după care mă spăl pe dinți și plec înapoi în cameră.
Mama azi și-a luat liber pentru a mă putea conduce până la aeroport, după ce m-am îmbrăcat cu perechea de blugi și tricoul negru pregătit înainte, cobor treptele și mă încalț, mama e deja în mașină. Încerc să afișez un zâmbet care să nu pară prea fals și urc în dreapta.
-Scumpo, e totul în regulă?

-Da, sunt bine, răspund întorcând privirea.

Nimeni nu mai spune nimic tot drumul, mama e concentrată la condus, iar eu sunt ocupată cu gândurile mele. În scurt timp suntem la aeroport.

-O să îmi lipsești! Să mă suni zilnic, îmi spune mama pe un ton îngrijorat.

-Bine, mamă!

Cobor din mașină și intru în clădirea imensă în fața căreia mă aflu. Trec prin toate punctele de verificare existente la aeroport, acum urmând doar îmbarcarea.
Este aproape cinci și jumătate iar la ora șase avionul ar trebui să decoleze.
Trec minute bune până când o stewardesă ne-a chemat să prezentăm biletele pentru îmbarcare.

După aproape patruzeci de minute ajungem la aeroportul din Seatle. Înaintez cu greu în mulțimea de oameni, când îl văd pe tata așteptându-mă zâmbind. Credeam că își va aduce și iubita, dar aparent a venit singur.

-Bine ai revenit în Seatle! spune tata în timp ce se apropie de mine pentru a mă îmbrățișa. Cum a fost drumul?

-A fost bine! Mult mai bine decât cu mașina.

-Mă bucur! Voiam să vin cu Tamara și fiica ei pentru a te duce acasă. Acasă.. acel "acasă" care până acum câteva luni a fost casa mea. Deși aş avea multe de zis, prefer să tac și încerc să afișez un zâmbet cât mai credibil.

-Este în regulă! Vreau doar să fac un duș și să mă odihnesc puțin.

-Perfect până vei fi tu gata ajunge acasă și Tamara. Hai să mergem, spune tata, mângâindu-mă pe spate.

Urcăm împreună în mașina luxoasă a tatălui mei și pornim spre cartierul rezidențial. Trecem lângă o mulțime de case imense până când ajungem la casa lui tata. Nu s-a schimbat mare lucru pe aici, acela stil elegant, aceleași decoruri.

-Simte-te ca acasă, spune tata, făcându-mă să revin la realitate.

-Unde va fi camera mea?

-Este exact unde a fost și până acum, Tamara a cumpărat mobilă nouă, dar e exact pe stilul tău, dau din cap în semn că am înțeles.

-Ne vedem mai târziu, am nevoie să mă odihnesc puțin, spun aproape șoptit și încep să urc mulțimea de trepte care mă duc la etaj.

-James îți va duce sus bagajul, strigă el în urma mea.

-În regulă, îi răspund peste umeri, fiind deja la capătul scărilor mai fac câțiva pași înainte. Mă aflu în fața ușii imense a vechii mele camere, dar mi-e teamă să intru. Mă îmbărbătez și deschid ușa, camera este decorată cu gust, aparent Tamara are gusturi bune. Așez cu grijă hainele pe pat și mă îndrept spre duș, închid ușa de la baie și îmi arunc lenjeria roz și intru sub duș. Am nevoie de câteva minute de relaxare înainte de a da ochii cu această Tamara.

Am impresia că au trecut ore până am ies de sub duș. Mă șterg cu prosopul găsit în baie și încep să caut prin valiză ceva ce aș putea purta. Aleg să port o rochie neagră destul de mulată cu bretele, puțin mai scurtă de genunchi. Mă îmbrac și îmi aranjez puțin părul. Este momentul să cobor, nu mai pot trage de timp. Când ajung în sufragerie, tata este așezat pe canapea alături de o femeie blondă, cam de o vârstă cu mama, care presupun că este Tamara.

-Bună, spun aproape șoptit.

-Bună scumpo, vreau să ți-o prezint pe Tamara, spune tata înaintând spre mine alături de acea femeie.

-Îmi pare foarte bine să te cunosc, Sage! Ești foarte frumoasă! Să știi că am o fiică de vârsta ta, sigur vă veți înțelege de minune.

-Îmi pare bine.. mulțumesc, murmur doar din politețe. Cu siguranță!

-Ce rău îmi pare că azi nu poate fi cu noi.. Off, este plecată într-o excursie cu iubitul ei.

-Scumpo, stai liniștită, oricum se vor întâlni la cină.

-Cină?! Ce fel de cină?

-Cina organizată cu ocazia aniversării tale. Credeam că îți va plăcea ideea...Tamara ți-am cumpărat chiar și o rochie pentru cină.

-Îmi place ideea, mulțumesc e draguț din partea dumneavostră!

-Nu ai pentru ce! spune ea zâmbind. Rochia o găsești sus, în dulap, alături de pantofi și accesorii. Sper că îți va plăcea!

-Sunt sigură! răspund așezându-mi mâna peste a ei. Tamara nu pare chiar atât de rea cum o credeam eu, e chiar foarte drăguță.

-Sage, te rog să mă ierți mă sună fiica mea... trebuie să plec! Ne vedem la cină!

-Tată, când e cina asta?

-Azi de la ora șapte trebuie să fim la restaurant.

-Te rog să mă ierți dar eu plec să mă pregătesc. Efectiv o iau la goană pe scări, este deja ora două după-masa. Dacă la șapte avem rezervare cel târziu la șase sigur pornim de acasă și chiar vreau să arăt bine măcar de ziua mea, fie ea chiar și mâine!

Mă opresc în fața dulapului, sunt puțin emoționată, dar și curioasă! Așa că deschid dulapul, când ușile mari se deschid rămân pur și simplu mută! Rochia este incredibil de frumoasă... este o rochie roșie, lungă până în pământ cu bretele subțiri.. și tot odată incredibil de sexy! Hmm.. Oare ce părere ar avea „MrStalker" dacă m-ar vedea în ea? Îmi alung repede acest gând și mă așez la măsuța de machiaj. Aplic un strat subțire de fond de ten, aleg să nu folosesc fard ci să mă dau doar cu tuș, rimel și cel mai important.. ruj roșu! Îmi fac câteva bucle lejere și dau cu puțin fixativ pentru a fi sigură că părul meu va rămâne așa până la finalul cinei. Scot din dulap rochia roșie incredibil de sexy și pantofii stiletto crem cu poșeta plic asortată. În doar câteva minute sunt gata de plecare, arunc o ultimă privire în oglindă după care cobor în sufragerie.

-Domnișoară Anderson, tatăl dumneavoastră m-a rugat să vă transmit că el și doamna Tamara vă așteaptă la restaurant, mă anunță James. Mașina este în fața casei.

-Mulțumesc! îi răspund afișând un zâmbet.

Ies pe ușă, bineînțeles șoferul tatei mă așteaptă deja. Urc pe locul din spate, iar el demarează în trombă. Drumul este destul de lung și plictisitor... oare să îi dau un mesaj lui „MrStalker"?

„Sage.AD: Hei. Ce faci?"

Am ajuns în fața restaurantului, sigur e foarte ocupat de nu mi-a răspuns încă... Intru înăuntru, tata și Tamara sunt așezați la o masă mare rotundă și îmi fac semn să vin acolo.

-Mă bucur să te revăd, spune Tamara, în timp ce mă pupă pe obraji.

Mă așez lângă tata când dintr-o dată le văd privirile ațintite spre ușă.

-Mona, scumpo! Haideți stați jos!