Sar scântei

Capitolul 7

Sage

Dimineața asta mă trezesc mai plictisită de viață ca oricând, ultimele zile m-au stors de puteri. Evenimentele din ultimele zile m-au făcut să realizez că nu sunt chiar atât de matură și independentă pe cât credeam eu. Zayn Wade, cel după care e „topită" toată partea feminină a liceului, inclusiv eu, mi-a demonstrat că nu e altceva decât un nesimțit nimfoman, iar eu, fetița prostuță, i-am oferit ce a vrut mai apoi m-a aruncat ca pe o jucărie stricată. Apoi a aparut „urmăritorul", da, exact așa îi spun. Nu am idee cine e el sau ce vrea de la mine, dar cert e că nu mă voi mai lăsa prostită de încă un nemernic.

Șirul gândurilor îmi este întrerupt de o bătaie în ușă.

-Da? Tata intră în cameră zâmbind.

-La mulți ani scumpo! spune plin de entuziasm.

-Ahh mulțumesc tată, îi răspund încercând să schițez și eu un zâmbet.

-Mă bucur atât de mult că ai acceptat să vi la mine pentru acest weekend! Ahh, eram să uit, spune deja ieșind din cameră, verișoara ta, Samantha, vine în vizită mai târziu să te vadă.

-Serios? Ce drăguț din partea ei... tata îmi zâmbește și iese din cameră. Nu e că nu o iubesc pe Sam sau că nu îmi doresc să o văd, dar pur și simplu nu am destulă putere, nu e vorba de puterea fizică, ci, mai mult de puterea psihică.

Fac eforturi mari până într-un final mă ridic din patul moale, care parcă mă ademenește să mă întorc. Iau un prosop de pe scaun și plec spre baie. Azi nu îmi ajunge un simplu duș, am nevoie să mă relaxez. Dau drumul la apa fierbinte și îmi las pijamalele să cadă pe gresia rece a băi și mă privesc în oglindă, nu am un corp demn de invidiat, nu am sânii mari și nu au nici forma perfectă, nu am nici abdomenul plat și nici fundul perfect.

Când în sfârșit este destulă apă în cadă adaug puțin spumant și savurez baia. A trecut mai bine de o oră de când stau în apă și mă gândesc la cele petrecute în ultimele zile. Apa este aproape rece când aleg să cobor ies în sfârșit. Îmi înfășor prosopul alb în jurul corpului și plec spre camera mea. Când deschid ușa pur și simplu rămân fără cuvinte.

-Sam! Ce faci aici? Tata a spus că vi mai târziu.

-Bună și ție, spune râzând. M-am gândit să te surprind și aparent chiar am reusit. Nici nu ești fericită să mă vezi? adaugă de-a dreptul surprinsă.

-Ba da! Cum să nu mă bucur?! Doar că am avut câteva zile.. mai „mohorâte" să spun așa.

-De ce? Ce s-a întâmplat? mă întreabă curioasă și totodată surpinsă.

-Ce ai zice să ieșim la o plimbare și îți povestesc totul acolo?

-Perfect! Te aștept jos, ai cinci minute să te pregătești.

-Bine, bine, zic dândumi ochii peste cap.

Aleg să port o pereche de blugi destul de multați și o bluză simplă albă cu o pereche de cizme până la glezne de culoare maro. Când cobor scările Sam mă așteaptă în living butonându-și telefonul, nu dă nici un semn că m-ar vedea până în momentul în care ajung lângă canapeaua pe care era așezată.

-Putem pleca? o întreb puțin iritată când o văd pe Mona intrând în sufragerie. Sam îmi observă reacția și pornește spre ușă fără a-mi mai răspunde. Ieșim din casă și ne plimbăm câteva minute în tăcere, nu mă simt pregătită să vorbesc, dar știu că dacă nu îi voi spune cuiva voi înnebuni.