Visul eternității volumul I ,,Blocată în vis"

Adevărul din umbră

Colindam oraşul încercând să găsesc o ieşire. Ajunsesem în cealaltă parte, unde se afla un băiat ciudat, prima dată credeam că este trupul acelei voci, ceea ce m-a îndemnat să fac o prostie...
-Aici erai, spune-mi cine esti! Nu mai nega, acum chiar că nu mai poti scăpa, trebuie să îmi dai explicații urgent.
-Nu ştiu la ce te referi. Şi tu eşti blocată aici?
-Cum adică şi eu? De când esti aici? îl întreb eu ridicând o spânceană dându-i drumu la tricou
-Sunt Carlos, sunt în acest vis de 27 de ani încercând să scap, dar nu reuşesc!
-Ceee? Să scapi.. Ăm ok, ok explică-mi totul, sunt confuză! Credeam că doar eu sunt blocată aici.
-Toți cei blocați în acest vis, în lumea reală au suferit un accident rutier, dar nu este un accident oarecare. Acesta este provocat de un vrăjitor pe motocicletă încercând sa pară un om normal care ne-a transportat mintea într-un univers paralel.
-Şi cum scăpăm de aici? Ce trebuie să facem?  îl întreb gesticulând în toate părțile
-Acea voce i-a spus Samantei că 1965 este anul trezirii. Dar nu ştiu ce înseamnă.
-1.9.6.5 ... cum nu mi-am dat seama. Mulțumesc! Nu voi uita ce ai făcut pentru mine. *spun eu fugind de grabă*

LA COLȚUL FIVE

-Aloooo, Alo! Am aflat despre anul trezirii. Ar fi bine să vii să-mi spui tot ce se întâmplă. strig trântind tot ce era pe acolo pentru a mă face auzită
-Cum ai aflat? Ai reuşit să treci de barieră, ai comunicat cu ceilalți! Ai o energie mai puternică decât credeam. îmi spusese acesta făcându-mă confuză din nou
-Ce este cu anul 1965, de ce ne "trezim" atunci?
-Ohh, anul face legatura între vârstă, frumusețe si putere.1 9 6 5 e limita vârstei, ca să pui în plus trebuie să bei din mine.
-Deci, o să traiesc 1965 de ani aici?! Nu, nu, nu se poate. îngânam eu mergând din stânga în drealta şi punându-mi mâinile în cap

Aflând toate acelea am căutat o bibliotecă, spre surpinderea mea chiar găsisem una. Acolo era un jurnal scris de Jack M. Moris ,,Sunt în 965, ultimul meu an de viață cum s-ar spune, am stat închis aici 100 de ani.. sper ca cineva să-mi gasească jurnalul pentu a-l sfătuii să nu îşi facă probleme, mai mult de 100 de ani nu poți sta în vis. Să-ți vorbesc despre acest an: 965..anul blestemat din vis apoi 1965 şi tot aşa aruncă asupra ta 3 puteri supranaturale: nemurirea timp de 1965 de ani. De ce acest numar? Pentru că istoria se repetă la 1000 de ani iar eu sunt legat de acest univers până m-am eliberat în 965 recăpătându-mi viața dar cu puteri care mi-au răvăşit-o. Tinerețea veşnică şi cea mai rea transformare, mâncător de oameni, vampir. Pentru a afla mai multe în ultima zi din anul 1964 la ora 23:59 în colțul five din pământ va ieşii o stâncă, pe ea se află o carte, trebuie să deschizi la pagina 196 şi să citeşti a cincia vrajă, aşa vei fi eliberată."

Totul era legat de 1965...nu îmi puteam lua gândul de la asta. Încercam să fac legătura între ce a zis vocea, Carlos şi J.M.M. Deci 1965 este anul trezirii care o să arunce aspupra mea 3 puteri..care îmi asigură 1965 de ani de viață după ce mă trezesc. Dar doar atât pot trăii..ca să trăiesc mai mult trebuie să beau din sângele vocii...dar după ce mă trezesc, dar cine poate fi vocea, dar cum nu voi rănii pe nimebi? Toate aceste întrebări îmi invadase capul şi nu ştiam cum să-mi răspund.

O voce mă opreşte din gândit:
-Sara, bună!
-Hei Carl, ce faci aici? îl întreb subțiind vicea din cauza mirării  că cineva mă vizitează după atâta timl petrecut în singurătate
-Vroiam să te invit la mine acasă. Ce zici?
-Oook, ciudat dar vin, oricum mă plictisesc.
Ne urcăm în maşina lui şi pornim la drum.
-Acum că am ajuns, ce facem?
-Pai Sara, nu ştiu, să vină de la sine.
Carlos mă aruncă în pat sărutându-mă şi încercând să mă dezbrace.
-Stai, ce faci? spun eu uimită de gesturile sale.
-Sunt îndrăgostit de tine, nu mă mai pot controla când sunt în nurul tău, acele săptămâni în care te simțeai urmărită erau din cauza mea.
-Păi controlează-te nesimțitule altfel nu voi mai simții nimic pentru tine.
-Ştiam că mă iubeşti...dar mereu negai când dădeam ochii!
-Da, te iubesc dar trebuie să înțelegi că vreau să ies din visul ăsta, nu-mi pot construii un viitor aici, nu vreaaau! țip la el plângând
Cum nu se putea supăra pe mine încearcă să nu-mi facă nimic rău şi plecă trântind toate uşile din casă.

Eram nervoasă, şi ştiam, dacă îi voi spune că sunt îndrăgostită de el nu mă va lăsa deloc singură. Plus că de 15 săptămâni se tot ține după mine invadându-mi spațiul personal.

Va urma...

♡Dacă vă place nu uitați să dați un vot, un comentariu, vă rog şi urmăriți-mă pentru mai multe cărți interesante.♡