Visul eternității volumul I ,,Blocată în vis"

Vremea răzbunării

-Ajutoooor, vă rog ajutoor! Strig oprindu-mă din cauza apei care mă înneca!
Am avut noroc cu Samanta care mi-a întins o ramură lungă de care m-am prins trăgându-mă la mal ca apoi să plecăm acasă.

-Carl! De ce ai făcut asta? îl întreb vărsând o lacrimă.
-Nu-ți fă griji, vom găsii o cale să scap şi eu de aici.
După aceste cuvinte mă strânge în brațe ši mă sărută pe frunte dupa care merge să-mi aducă cina. În timp ce el îmi pregatea mâncarea mea preferată am dat aruncat pătura de pe mine şi m-am dus la etaj pentru a lua un pistol şi țăruse din lenm. Eram convinsă să o omor pe Olivia. Fug cât mai repede în maşină şi pornesc pentru a nu mă oprii nimeni.

LA CASA OLIVIEI

Deschid încet uşa şi intru îndreptându-mă lent spre camera insuportabilei, dar aud ceva ce nu am putut întrerupe.
Olivia: Ah, ah, aaau, Marshel, încet te rog, doare, aah.
Marhel: Ăsta a fot prețul pentru vrajă. Plăteşte-l curvuliță!
Sara: Frate, asta şi-o trage cu toți. spun asta apăsând din greşeală pe trăgaciul pistolului aruncand un glonț în tabloul ei.
Aceasta se înbrăcă în două secunde şi coboară repede eu fără să am timp să mă ascund.
Olivia: Sara! spunse ea înctuntându-se la mine
Sara: A dat domul să termini cu Marshel nu? Târfă fără asemănare! şi trag cu pistolul în ea, acel glonț îi trecu fix prin inimă slăbind-o iar un țăruş în abdomen. M-am dus lă ea luând-o de păr întrebând-o ,,Cine-i periculoasa acum?". După câteva momente rănile i se vindecă şi venii în spatele meu luându-mă de gât şi folosimdu-şi viteza urcă la etaj aruncându-mă în cameră cu Marshel. Mă lovisem la cap când m-a aruncat şi am leşinat nemaiştiin ce se petrece...

LA CASA LUI CARL

-Sara, Sara? mă striga Samanta începând să se îngrijoreze. Sara, unde eşti? Mă sperii!
-Samanta ce ai de țipi, Sara mă aştealtă pe canapea. spuse el calm din bucătărie
-Ba nu, nu este. Carl ce se întâmplă?
-Nu ştiu, sun-o repede! o obligă pe Samanta începând să tremure puțin.
-Nu răspunde! Ce facem?
-Ia maşina, mergem la Olivia. spuse el convins că sunt acolo.

LA CASA OLIVIEI

În sfârşit mă trezesc, dar îmi doresc să nu o fi făcut. Marshel era complet gol, dar şi eu. Acesta mă ținea strâns de picioare observând că mă trezesc şi mi-o băgă brusc făcându-mă să țip foarte tare.
-Nemernicule, de ce îmi faci asta? Nu-i destul ce mi-ai făcut?! îl întreb eu vărsând o lacrimă în fața lui
-Te vreau mai mult ca orice. Vreau să te aud cum țipi de plăcere.
-Asta doar plăcere nu este. Aauu, strig şi mai tare înaintând să-şi împingă organul în mine. Oliviaaa, ajutooor, te rog!
Nu-mi venea să cred ce am făcut. I-am cerut ajutorul dar nu aveam de ales, acesta începuse să mă sărute încercând ca limba lui să pătrundă în gura mea dar nu vroiam să-l las. Văzând refuzul mă mângâie pe sâni tratându-mă ca pe un animal, dar însfârşit apăru Olivia care l-a împins de lângă mine aruncându-mi un halat spunându-mi să fug, iar aceasta l-a închis în camea ei încuiându-l acolo.
-Ascultă, Sara, nu mai plânge, accepți să pleci cu mine în Cornuwal, trebuie să găsesc o plantă care se alfă într-o peşteră în care vampirii nu pot intra. Accepti?
-Nu, cine ştie cum mă păcăleşti?!
-Nu, promit, te rog ajută-mă!

Chiar văzusem dorința de a o ajuta, părea foarte importantă acea plantă pentru ea.
-Ohh, bine, te ajut.
După aceste cuvinte îi mai înfig un tăruş în mână ,,Asta a fost pentru ca să nu încerci să-mi faci ceva rău".
-Binee! spuse ea puțin mânioasă dar încerca să ascundă asta
-Fetelor, nu am terminat cu voi. Unde sunteți?
Era Marshel care cobora scările masturbându-se. Îmi iau repede hainele şi alerg spre maşină urcând grăbită şi am şi plecat.

DUPĂ 15 MINUTE

-Olivia, Oliviaaaa! srigau Carl şi Samanta grăbiți să mă gasească
-Nea..., ai greşit casa! spune Marshel beat
Atuci Carl se duce şi îl strânge de gât şi îi spune ,,Unde este Sara? Spune nemernicule!".
-Nu ştiu, au plecat.
-Ce? Cum, cum au plecat? Cum adică? Cine a plecaaaat, unde? întreabă Samanta ridicând vocea.
-Nu ştiu unde a plecat!
La acest răspuns Carl îi rupe gâtul iar Samanta îl înjungie în inimă adăugând ,,Aşa îți trebuie cretinule! Hai să plecăm Carl."

-Acum ce facem? Cum o găsim pe Sara, Carlos?
-Singura noastră şansă este Jasmine. spune lăsând capul în jos de tristețe şi începu să plângă
-Hei! îi atrage atenția Samnta zâmbidu-i. ,,O vom găsii îți promit."

ÎN DRPUMUL SPRE PEŞTERĂ

-Şiiii, Olivia, tu mai ai sentimente pentru Carl? întreb eu cu puțină sfială
-Nu, dar am devenit geloasă când v-am văzut împreună...I-a spune, ți-a tras-o?
-Oliviaaa! spun eu zâmbind "Lasă asta, de ce ai nevoie de acea plantă?"
-Cu ea o să-l pot trezii pe omul din spatele vocii.
-Este tare ciudat tipul..m-a speriat timp de 10 ani.
Atunci îmi dădusem seama că nu este rea, chiar mă simțeam bine cu ea. Aş vrea să fie aşa mereu, dar latura ei negativă mereu va face parte din caracterul său.
-Vezi că am ceva de băut în spate, dă-mi te rog.
-Imediat! răspund eu curioasă ,,Doamne asta este băutura mea preferată". Desfac capacul şi beau 3 guri la rând.
-Wow, Sara, chiar îți place băutura.
-Da, în viața reală făceam ce vroiam. Fuman, mă drogam..doar aşa o țineam. Mi-e dor de asta.

Am stat în maşină 6 ore şi într-un final găsim un hotel unde să ne cazăm. Eu m-am dus în cameră iar Olivia i-a constrâns pe angajații de acolo să stăm pe gratis şi să ne aducă ceva de mancare, tigări şi băutură pentru o noapte ca între fete.

Va urma....

♡Dacă vă place nu uitați să dați un vot, un comentariu, vă rog şi urmăriți-mă pentru mai multe cărți interesante.♡