Visul eternității volumul I ,,Blocată în vis"

Între întuneric şi lumină

Era dimineață. Mă trezisem cu Emma în pat. Am sărit din el spreriată din cauza visului meu teribil în care aceasta apărea.
Eram într-o pădure fugind de ea, vroia să mă ucidă. M-am ascuns după un copac cu speranța ca aceasta mă va ocolii cu viteza ei şi nu mă va observa dar când m-am sprijinit de copac o aşchie mi-a tăiat mâna ceea ce a făcut-o să se întoarcă şi într-o clipită a ars copacul din temelii, la fel şi pe mine.

Mă simțeam ciudat, totul era liniştit în Arizona. Simțeam libertatea, dar o parte din mine lipsea, aventura. Am decis să ies la un restaorant pentru a lua micul de jun, acolo o întâlnesc pe Meghi.
-Bună! Ce s-a întâmplat? S-a săturat Olivia de tine?
-...
-Aşa îți trebuie! Ia spune, ce mâncăm? îi spun eu zâmbind

Când mi-a sosit mâcarea, telefonul meu a început să vibreze, era un număr necunoscut:

Pentru Sara:
Fugi!

Mă uit în jur dar nimic ieşit din comun nu se petrecea, doar oameni somnoroşi mâncându-şi micul de jun.

De la Sara:
Cine eşti? De ce să fug?

Nu am mai stat pe gânduri şi am fugit pe uşa din spatele localului. M-am oprit brusc când am văzut-o pe Olivia cu un barbat fix în fața mea. ,,Aju..." spun eu dar nu am putut continua din cauza săgeții cu o doză mare de groguri care m-a lovit. Cei doi m-au băgat în porbagajul maşinii lor şi am plecat spre Peru.

După 2 ore

M-am trezit din cauza zdrăngănitului cătuşelor cu care eram legată de o bară de metal. Nu era nimeni în jur aşa că m-am gândit să strig după ajutor şi să-mi mişc mâna în toate direcțiile pentru a se provoca zgomot în speranța că cineva mă va auzii.

În fața mea apăru un barbat, slavă domnului:
-Oh, mulțumesc că ai venit! Mă ajuți? Te rog! îl implor eu uitându-mă atent în ochii lui

Atunci, Olivia întră în încăperea întunecată:
-Lasă că te ajut eu! spuse ea râzând; Trage!
O săgeată ascuțită îmi întră în umăr care m-a făcut din nou să adorm.
De data asta m-am trezit cu dureri îngrozitoare:
-Auu, ce mi-ai făcut iar psihopato?
-Scuze, nu credeam că adormi aşa repede de la droguri!
-M-ai drogat? Tu chiar nu ştii ce să faci pentru a fi tu cea mai puternică? o întreb eu slăbită
-Am învățat de la bunica să elimin orice obstacol îmi vine în cale. Tu eşti unul dintre ele!

Dureri cumplite mă acaparau din cauza din cauza taieturilor de pe corpul meu. Eram slăbită şi cel mai rău, neajutorară.
Olivia mi-a lăsat ceva de mâncare şi a plecat.

-Josh, avem puțin timp liber, ce facem? spuse Olivia
-Da, o să ne gândin ce facem cu fata aia.

Oliviei i se şterse zâmbetul de pe față.
-Da, dar mă refeream la altceva.

Josh se ridică de pe fotoliul confortabil pe care stătea şi a mers spre aceasta apucând-o de mijloc trăgând-o foarte aproape de el făcând-o să râdă pervers, după care i-a şoptit la urechie ,,Nu pic în plasa ta." iar apoi a împis-o căzând pe birou.

Eu aveam suspiciuni din cauza zgomotelor din camera alăturată şi strig la ei ridicându-mă cu greu de jos dar nu am primit nici măcar un răspuns.

Aud scârțâitul uşii şi paşii ambilor care veneau spre mine.
-Ce vrei? spuse ea nervoasă că i-am întrerupt
-Vreau să ies din locul vostru împuțit. Tu ce crezi?

Olivia venii cu un cuțit la mine şi îmi tăie abdomenul făcându-mă să ţip de durere.
-Auu, eşti nebună? Ce ai?
-Acum? Nimic, doar mi-e foame. spuse ea şi a început să soarbă sângele din mine, apoi a plecat râzând; Hai Josh, avem treburi mai importante.

Când acesta s-a întors ca să poată pleca i-au căzut chieile cătuşelor cu care eram legată.

                  În oraş

Carl se plimba în parcul din centrul oraşului gândindu-se la tot ce se întâmplă în viața sa, dar gândurile i-au fost spulberate de soneria telefonului. Eram eu, am reuşit să-l sun pe el după telefonul Oliviei.
-Carl, vino repede în stânca din Peru, Olivia m-a răpit din Arizona, eu încerc să scap, dar grăbeşte-te te rog.

Carl fugii repede la maşina sa de acasă şi plecă spre Peru îngrijorat.

              La peşteră

Mă uitam în stânga şi dreapta după ceva cu care puteam lua chieile de pe joş şi observ în spatele meu o sârmuliță. M-am gândit să îmi încerc norocul şi m-am întins cât am putut până am reuşit. Am deschis cătuşele şi am luat-o încet la fugă prin peştera imensă şi întunecoasă. Într-un final am reuşit să găsesc ieşirea dar era la o mare înalțime de pământ, în jos se vedea pădurea înnoroită din cauza ploii torențiale de acum câteva minute.
În gândul meu se afla întrebarea ,,Cum au putut să ajungă aici?" după mi-a venit în minte răspunsul ,,O da! Puterile Oliviei.".

-Josh, merg să fac o cafea. o aud spunând în gura mare

Atunci nu am mai stat pe gânduri şi am sărit murdărindu-mă cumplit din cauza pantei prin care am alunecat, apoi am luat-o la fugă.
Oliva a auzit ceva, dar nu a văzut nimic. După 15 minute, când a trecut pe lângă încăperea unde eram eu nu mai era nimic, a rămas şocată şi l-a strigat pe Josh scăpând ceştile din mână.

             În pădure

Începea să se întunece şi frica începea să mă acapareze. Îl strig pe Carl în speranța că mă va auzii.
Mergând şi tot mergând am dat de o autostradă, m-am gândit să merg poate văd pe cineva când aud ,,Sara! Sara!" o voce care mă striga în şoaptă, era el.
Am fugit şi l-am sărutat, iar chiar atunci ploaia a început, am reuşit să-mi ascund lacrimile de fericire într-un fel. -Eşti bine? Foamne eşti rănită, ce ți-au făcut?
-Sunt bine stai calm îți povestesc acasă.
Ne-am oprit din râs şi am intrat în maşină pentru a pornii la drum.
-Unde mergem? întrebă el dispărându-i zâmbetul de pe față
-Este drum lung până în Boffalow, zic să porneşti. îi răspund eu fericită şi zâmbind încontrolabil

Când mašina a pornit, am văzut în oglinzile acesteia pe Emma. Fix atunci a început un cutremur foarte mare.
-Carl, accelerează. îi spun eu speriată
Emma de data asta nu mai era o viziune de-a mea, era reală şi a început să tragă cu flăcări în noi.

Va urma...

♡Dacă vă place nu uitați să dați un vot, un comentariu, vă rog şi urmăriți-mă pentru mai multe cărți interesante.♡