Visul eternității volumul I ,,Blocată în vis"

Mă iubeşte II

Carl: Olivia, nu face ceva ce ai să regreți mai târziu.
Olivia:De ce aş regreta dacă o amărâtă de puştoaică nu va mai fi în viață.
Carl:Nu te voi ierta niciodată, de-asta vei regreta! spune el încrezător.

Olivia conştientă că-l va pierde definitiv pe Carl mă aruncă pe jos, recăpătându-mi respirația. Carlos venii îndată spre mine luându-mă în brațe pentru a mă calma, mereu funcționa asta.

Samanta: Ia-ți rețeta de aici! Nu vreau s-o mai văd vreo-dată.
Sara: Nuu, nu i-o da. Te rog!
Samanta: Nu-mi pasă, decât să pățeşti ceva mai bine să trăiască acest drăcuşor.
Carl: Hai să mergem fetelor! Plecăm la mine acasă, ea nu poate intra în partea sudică. spune aruncând o privire de ură apura Oliviei.

Acasă la Carlos

Fiind seară, trebuia să mergem la culcare toți, Samanta în sufragerie iar eu şi Carl în dormitor.
După ce am mâncat ceva mă aşez în pat. Nu trecu mult şi mâna lui Carl îmi atinge posteriorul. Acel moment m-a făcut să-mi doresc mai mult decât atât, m-am întors spre el şi am început un sărut perfect de mai bine de 5 minute după care el s-a urcat peste mine dezbrăcându-mă din greşeală atingându-mi sânul drept iar eu de asemenea pe el începând cu blugii.

Samanta auzii gemete de plăcere de la parter aşa că vine curioasă să vadă ce se întâmplă, descide uşa dormitorului nostru surprinzându-mă peste Carl excitându-l la maxim.
-Ou, scuze, nu am vrut să întrerup! Spune ea râzând lejer şi pleacă.
-Şi acum ce facem? întreb eu ruşinată.
-Nu strica momentul! şi mă trăsese peste el în timp ce mă mângâia uşor şi mă întoarce într-o poziție în care nu am mai stat niciodata pentru cineva. În câteva minute simțeam cum intra uşor în mine.
-Ah, Carl, uşor. spun eu gemând uşor chiar dacă durea.

Dimineața
Eu şi Carl ne-m trezit şi am luat micul de jun cu Samanta.
-Deci, ce s-a întâmplat aseară?
-Samantaaa! spune Carl ridicând vocea
-Asta este ceva personal. adaug eu amintindu-mi tot ce se întâmplă
-Bine, îmi pare rău!
Samanta:Ce vreți să facem azi?
Sara:Aş vrea să facem o învestigație în colțul five. Voi?
Carl:Ar fi genial. Totuşi trebuie să aflăm ce este cu locul ăla. Vă povestesc pe drum.

LA COLȚUL FIVE
Sara: Totul are legătură cu acest loc. Este aşa ciudat dar simt o energie puternică de la el.
Carl: Aici trebuie să fim în 1965.
Sara: Da, dar cum vom încăpea toți să citim a 5-a vrajă?
Samanta: Despre ce vorbeşti? mă întreabă ea uimită
Sara:Păi acea voce mi-a zis că trebuie să citesc o vrajă pentru a mă elibera, am crezut că toți va trebuii să citim.
Carl: Nouă ne-a spus că a 65-a persoană care intră în vis ne v-a elibera. Sara, asta înseamnă că trebuie să fii protejată.

Rămăsesen fără cuvinte când am auzit ce importanță am pentru restul, dacă eu pățeam ceva atunci toți vom rămâne închişi aici, pierind, dar Oliviei nu-i păsa de asta şi a început să nascocească un plan pentru a mă face să rămân blocată în vis.

DUPĂ CINCI ZILE
Olivia: Marshel, am o urgență, îmi terebuie vraja care blochiază transportorul.
Marshel: Este pe sertarul din dreapta, dar o să îți ia mult să găseşti toate ingredientele şi ai nevoie de mine pentru a-ti spune vraja. Dar ai aflar cine este transportorul?Spune-mi!
Olivia: O fată, nu contează! spune ea răvăşind dulapul disperată.

Chiar vroia să-mi facă rău, nu-i păsa deloc de ce putea pății ea.

CĂLĂTORIA OLIVIEI

Era 5 dimineața şi plecă să găsească îngredientele. Eu am vrut să o urmăresc pentru ai distruge planul.
Olivia se îndrepta spre peştera unde era primul ingredient al leacului. Am intrat după ea dar era greu de observat ceva din cauza întunericului, mergând şi tot mergând, în fața mea se iveşte o groapă adâncă unde am căzut, Olivia venind imediat să vadă ce se petrece.
-Măi, măi, măi, micuța băgăcioasă are probleme.
Arât a spus şi a plecat, iar eu încercam să născocesc un plan pentru a ieşii de acolo. După ceva timp văd stâncile crestate în aşa fel încât să pot pune piciorul şi să mă pot cățăra pâna sus.
După ce am ieşit de acolo dau nas în nas cu aceasta. Îi fur ierburile din mână şi fug spre maşină, dar m-a prins în ultima clipă chemându-l pe Marshel ca să-mi facă o vrajă de exzil ca să rămân într-un loc până Olivia avea să termine leacul. Am stat închisă acolo trei zile fără mâncare şi apă, singură şi speriată de zgomotele pădurii.

LA TRMINAREA LEACULUI

Marshel şi Olivia coboară grăbiți din maşină îndreptându-se spre mine. La auzul paşilor lor încerc să mă ridic sprijinindu-mă de peretele invizibil ce mă ținea izolată în pustiu.
Marshel începu incantația pentru a desface vraja zidului în timp de Olivia mă privea dezgustată dar gata de răzbunare.
-Este gata! şopteşte Marshel mândru de el
-Mi-ai făcut cel mai mare bine din lume. Acum hai domniță părăsită să o terminăm odată!
-Staaai; strig eu lipsită de puteri. Dacă mă blochiezi, aici, vom murii, toţi. Ai, nevoie de mine!

Atuci, îmi ridic privirea şi-l văd pe Carl făcându-mi semn să nu mă tem, dar m-am dat de gol când am zâmbit uşor spre copacul după care se ascundea Carlos. Olivia întorsese îmediat prividea spre el.

Cum l-a văzut a rămas surprinsă doua clipe privind la el, apoi forțându-mă să iau leacul.
-Nuuu, Olivia, nuu, nu-i da licoarea. atât spusese Carl că îi smulsese sticluța şi a băut elixirul.
-Carl! Carl! şoptesc cu o voce tremurată apoi începând să plâng țip la Olivia: Nenorocito, eşti o nenorocită, mi l-ai luat pe Carl, de ce, de ceee...şi pic în genunchi lângă el. ,,Eşti bine?Ai pățit ceva?"
-Nu mai plânge! spusține convingător ştergându-mi lacrimile. Sunt bine!
Olivia nervoasă şi geloasă mă ia de-o mână şi cu toată forța sa mă aruncă în lacul din apropiere, apoi fugii fără să lase urme.

Va urma...

♡Dacă vă place nu uitați să dați un vot, un comentariu, vă rog şi urmăriți-mă pentru mai multe cărți interesante.♡